POÁMA poame s. f. 1. Rodul comestibil al pomilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa cicalitoare rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos shi mezocarpul carnos provenit din dezvoltarea shi modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vitzadevie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate shi de caracter; om de nimic ticalos derbedeu. ♦ Femeie imorala ushuratica stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poamacainelui = a) verigar; b) barbacaprei; poamederunc = zmeur; poamavulpii = a) dalac; b) remf; poamamomitzei = vuietoare; poamelematzei = arariel; poamedepamant = cartof. Lat. poma.

poama sf [At: PSALT. HUR. 1^v/13 / Pl: ~me / E: ml poma] 1 Fruct comestibil al arborilor fructiferi. 2 (Pgn) Fruct al oricarei plante. 3 (Is) ~ acra Persoana uracioasa cicalitoare shi rea. 4 (Reg; ic) ~boiereasca Coacaza. 5 (Reg; ic) ~mederunc Zmeura. 6 (Reg; ic) ~ (sau ~me)depamant Cartof (Solanum tuberosum). 7 (Mol; irg; lsg csc; shis ~ de struguri ~ din vie ~ de vie) Strugure. 8 (Bot; reg; pex) Vitza de vie (Vitis). 9 (Reg; spc) Pruna. 10 (Buc; reg) Fraga. 11 (Lpl) Fructe taiate felii uscate la soare sau in cuptoare speciale shi pastrate pentru iarna. 12 (Spc; reg; mpl; shis ~ de strugure) Stafida. 13 (Atm; Trs; Mar.; shis ~ma lui Adam ~ma grumazului ~ de la grumaz) Marul lui Adam. 14 (Atm; reg; is) ~ma obrazului Pometzi. 15 (Fig) Persoana lipsita de seriozitate shi de caracter. 16 (Fig; pex) Om de nimic Si: derbedeu haimana. 17 (Fig; pex; d. oameni) Desfranat. 18 (Spc) Femeie de moravuri ushoare imorala ushuratica. 19 (Pex) Fapt lipsit de trainicie de seriozitate care nu prezinta garantzie. 20 (Bot; reg; ic) ~macainelui Verigar (Rhamnus cathartica). 21 (Bot; reg; iac) Lasnicior (Solanum dulcamara). 22 (Bot; reg; iac) Barbacaprei (Tragopopon dubius major). 23 (Bot; reg; iac) Mutatoare (Bryonia dioica). 24 (Bot; reg; ic) ~mederunc Zmeur (Rubus idaeus). 25 (Bot; reg; ic) ~mavulpii Dalac (Paris quadrifolia). 26 (Bot; reg; iac) Marullupului (Aristolochia clematitis). 27 (Bot; reg; ic) ~mamomitzei Vuietoare (Empetrum nigrum). 28 (Bot; reg; ic) ~melematzei Arariel (Cynoglossum officinale). 29 (Reg; ic) ~mashoarecelui Planta nedefinita mai indeaproape. 30 (Bot; reg; lpl) Coacaz (Ribes rubrum).

POÁMA poame s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa cicalitoare rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos shi mezocarpul carnos provenit din dezvoltarea shi modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vitza de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate shi de caracter; om de nimic ticalos derbedeu. ♦ Femeie imorala ushuratica stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poamacanelui = a) verigar; b) barbacaprei; poamederunc = zmeur; poamavulpii = a) dalac; b) remf; poamamomitzei = vuietoare; poamelematzei = arariel; poamedepamant = cartof. Lat. poma.

POÁMA poame s. f. 1. Rodul arborilor fructiferi al pomilor; fruct roada. Gasi pomi plini cu poame shi izvoare racoroase shi bau shi minca cu pofta. POPESCU B. II 91. De zece zile caii nau ros decit coaja copacilor shi oamenii sau hranit numai cu poame. NEGRUZZI S. I 167. Poamele [Birsei] sint cireshele vishinile perile merile prunele nucile. GOLESCU I. 26. Dupa poama se cunoashte pomul shi dupa fapta omul. 2. (La pl.) Fructe (in special mere shi pere) uscate la soare sau in cuptoare speciale shi pastrate pentru iarna. 3. (Mold. numai la sg. cu sens colectiv) Struguri. Spinzura din ramuri nalte vitzele cele de vie Struguri vinetzi shi cu bruma poama albaaurie. EMINESCU O. IV 132. Dealurile shi toate locurile era imbracate cu vii mult roditoare avind cea mai aleasa poama. DRAGHICI R. 28. 4 (Rar; la pl.) Bob de strugure uscat; stafida. Voinicelul le imparte poame (stafide). SEVASTOS N. 77. 4. Fig. Om de nimic rau netrebnic ticalos derbedeu; femeie stricata. Aflase ea de mult ce fel de poamai boierul. MIRONESCU S. A. 92. Dadu fata cu ochii inchishi fara sa cerceteze ce poama era acel Peneshimparat de al carui nume nici nauzise pina atunci. POPESCU B. III 109. TZiam aflat eu blastamatziile shtiu eu in sfirshit ce poama eshti. ALECSANDRI T. 1278. ◊ (Determinat prin «a dracului» prin «rea» sau ironic prin «buna») Nevasta poama buna. Fetele poame bune shi ele. STANCU D. 189. Tache ieshea poama rea dupa zisa tuturor. D. ZAMFIRESCU la TDRG. Heihei! Nu shtitzi dvoastra ce poama dracului e HarapAlb. CREANGA P. 230.

POÁMA¹ ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct in forma de ciorchine al vitzei de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarna (taiate shi uscate). 4) fig. Persoana viciata din punct de vedere moral. /<lat. poma

POÁMA² ~e f. mai ales art. 1) Dans popular executat intrun tempo vioi cu pashi saltatzi care reda tescuitul. 2) Melodie dupa care se executa acest dans.

POAMA s.f. (Mold. TZR) Strugure; shi in sintagma Poama de vie = strugure. A: Poama de vie. PSEUDOAMIRAS. B: Culeagere struguri sau poama. ST. LEX. ◊ Fig. Strugurul lor strugur de hiare poama de amaraciune. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. poma. Cf. a u a.

poama f. 1. fruct: poama nu cade departe de tulpina ei; 2. poama acra agurida: frunza verde poama acra; poamavulpii planta din locuri umede cu proprietatzi purgative sau vomitive (Paris quadrifolia); 3. fig. shi fam. om nu gluma: e poama buna; 4. Mold. strugure. [Lat. POMA].

poáma (oa dift.) f. pl. e (lat. pôma pl. d. pomum „fruct” uzitat k f. sing.; it. sp. pg. poma fr. pomme V. pom). Fruct maĭ ales dulce (mere pere cireshe zarzare) saŭ shi altfel (nucĭ alune): macieshu face poame roshiĭ. Est. Col. Strugurĭ fructele vitzeĭ de vie: am cules poama un chilogram de poama. Vitza de vie: am plantat poama. Fig. Iron. Scula tacim bucatzica persoana nu prea recomandabila: te shtiu eŭ ce poama eshtĭ shi tu (V. tarba)! Poama acra persoana rea cicalitoare: soacra soacra poama acra (Prov. pop.). Poama vulpiĭ rasfug. V. bolbotine gorgoaze poricale.

poáma s. f. g.d. art. poámei; pl. poáme

poáma s. f. g.d. art. poámei; pl. poáme

POÁMA s. (BOT.) fruct rod (Mold.) poricale (pl.) (inv.) plod. (Arbore cu multe ~.)

POÁMA s. v. categorie fel gen pruna soi specie spetza stafida strugure tip vitza de vie.

POAMA s. (BOT.) fruct rod (Mold.) poricale (pl.) (inv.) plod. (Arbore cu multe ~.)

poama s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. PRUNA. SOI. SPECIE. SPETZA. STAFIDA. STRUGURE. TIP. VITZADEVIE.

poáma (poáme) s. f. 1. Fruct rod. 2. Fruct comestibil. 3. (Trans.) Conserva de fruct uscat. 4. (Mold.) Strugure; vitzadevie. 5. Casta rasa specie. Mr. poame. Lat. pōma pl. de la pōmum interpretat k sing. f. (Pushcariu 1345; CandreaDens. 1419; REW 6645) cf. it. poma fr. pomme alb. pemë. Der. pomitza s. f. (fructa bobitza de fruct); pomushoara s. f. (bobitza; coacaza Ribes rubrum); pomar s. m. (vinzator de struguri); pomar s. n. (uscator de fructe); pomarie s. f. (cantitate de fructe); pomoroage s. f. pl. (Banat cantitate de fructe).

poama poame s. f. 1. persoana lipsita de seriozitate shi de caracter om de nimic / ticalos / derbedeu 2. femeie ushuratica

poama buna expr. v. poama.

poama rea expr. persoana cu deprinderi urate.