poáma (oa dift.) f. pl. e (lat. pôma pl. d. pomum „fruct” uzitat k f. sing.; it. sp. pg. poma fr. pomme V. pom). Fruct maĭ ales dulce (mere pere cireshe zarzare) saŭ shi altfel (nucĭ alune): macieshu face poame roshiĭ. Est. Col. Strugurĭ fructele vitzeĭ de vie: am cules poama un chilogram de poama. Vitza de vie: am plantat poama. Fig. Iron. Scula tacim bucatzica persoana nu prea recomandabila: te shtiu eŭ ce poama eshtĭ shi tu (V. tarba)! Poama acra persoana rea cicalitoare: soacra soacra poama acra (Prov. pop.). Poama vulpiĭ rasfug. V. bolbotine gorgoaze poricale.