ORGÁN¹ organe s. n. 1. Parte din corpul unei fiintze vii care indeplineshte una sau mai multe functzii vitale sau utile vietzii. ♦ Gura; p. ext. voce glas. 2. Parte componenta a unui mecanism a unui aparat a unei mashini formata din una sau din mai multe piese avand o anumita functzie. 3. Fig. Mijloc instrument de actziune de comunicare etc.; p. ext. exponent reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinari care indica felul sau apartenentza) Ziar revista. 4. Grup de persoane care indeplineshte o functzie politica sociala administrativa etc.; institutzie politica sociala administrativa etc. reprezentata de aceste persoane. Din ngr. órganon it. organo lat. organum fr. organe germ. Organ rus. organ.

organ^3[1] sn vz orcan

organ² sn [At: CANTEMIR ap. HEM. 385 / Pl: ~e shi (nob sm) ~i / E: ngr ὄργανον it organo lat organum fr organe ger Organ rs орган] 1 Parte din corpul unei fiintze prin care se realizeaza una sau mai multe functzii vitale. 2 Gura. 3 (Pex) Voce. 4 Parte componenta a unui mecanism a unui aparat sau a unei mashini alcatuita din una sau mai multe piese care indeplineshte o anumita functziune. 5 (Inv; fig) Instrument de actziune de comunicare etc. 6 (Pex) Exponent. 7 (Pex) Mijlocitor. 8 (SHis) ~ de presa Ziar. 9 (Ias) Revista. 10 (Inv; lpl) Material didactic. 11 (Inv lpl) Rechizite. 12 Grup de persoane care indeplinesc o functzie politica administrativa shtiintzifica etc.

ORGÁN¹ organe s. n. 1. Parte din corpul unei fiintze vii care indeplineshte una sau mai multe functzii vitale sau utile vietzii. ♦ Gura; p. ext. voce glas. 2. Parte componenta a unui mecanism a unei mashini formata din una sau din mai multe piese avand o anumita functzie. 3. Fig. Mijloc instrument de actziune de comunicare etc.; p. ext. exponent reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinari care indica felul sau apartenentza) Ziar revista. 4. Grup de persoane care indeplineshte o functzie politica sociala administrativa etc.; institutzie politica sociala administrativa etc. reprezentata de aceste persoane. Din ngr. órganon it. organo lat. organum fr. organe germ. Organ rus. organ.

ORGÁN¹ organe s. n. 1. Parte din corpul unei fiintze prin care se realizeaza una sau mai multe functziuni vitale sau utile vietzii. Ochiul este organul vazului. ▭ Da strashnic ghiers parinte Ghermanutza! Halal de organ. HOGASH M. N. 147. Floarea ce cu naivitate minte prin haina ei stralucita k e ferice inlauntrul gingashelor sale organe. EMINESCU N. 61. 2. (La mashini sau mecanisme) Ansamblu de piese imbinate (uneori o piesa monobloc); p. ext. grup de piese reunite avind o anumita functziune. 3. Fig. Mijloc instrument (de actziune de comunicare de intzelegere etc.) p. ext. exponent. Sint chemate limbile de a fi un organ de intzelegere. RUSSO S. 79. ♦ (Adesea determinat prin «de presa» «de publicitate» etc.) Ziar publicatzie periodica revista. «Lupta de clasa» organ teoretic shi politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romin. 4. Grup de persoane care indeplinesc o functzie de conducere politica sau administrativa. Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romine este Marea Adunare Natzionala. ▭ Sarcinile de amanunt draga tovarashe nu se pot fixa decit de dumneata insutzi la fatza locului... in colaborare cu organele noastre locale sentzelege. GALAN B. I 10

ORGÁN s.n. 1. Parte a corpului a unui organism care indeplineshte una sau mai multe functzii vitale sau utile vietzii. 2. Piesa componenta a unei mashini sau a unui mecanism. 3. (Fig.) Instrument mijloc de actziune de comunicare; (p. ext.) publicatzie ziar. 4. Grup de persoane numite sau alese in conducerea unei organizatzii politice sau administrative. [Cf. lat. organum fr. organe germ. Organ rus. organ].

ORGÁN¹ s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineshte functzii vitale sau utile vietzii. 2. piesa componenta a unei mashini a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de actziune de comunicare etc.; (p. ext.) publicatzie ziar. 4. grup de persoane numite ori alese in conducerea unei organizatzii politice sau administrative. ♦ ~ de stat = forma de organizare legala cu anumite puteri in exercitarea functziilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat. organum gr. organon fr. organe germ. Organ rus. organ)

orgán s. n. (pol. adm.) Grup de persoane care indeplinea o functzie politica sociala administrativa in timpul comunismului ◊ „Dl. A. banuieshte astfel k cei 7100 lei confiscatzi au intrat in buzunarul unor «organe».” R.l. 2 IV 92 p. 3. ◊ „Organili de ordine intervin il ridica [pe student] shil transporta cu duba la Sectzia I Politzie.” Timishoara internatz. 50/95 p. 7. ◊ „[...] cartea mai fusese odata confiscata de «organe».” R.lit. 16/96 p. 22 [pronuntzare inculta organili] (formal din fr. organe germ. Organ; DEX DN3)

ORGÁN¹ ~e n. 1) Parte a unui organism animal sau vegetal care indeplineshte anumite functzii. 2) Piesa sau ansamblu de piese dintrun sistem tehnic. 3) Publicatzie periodica (ziar revista). ~ul Uniunii Scriitorilor. 4) mai ales la pl. Institutzie cu functzii speciale intrun domeniu anumit al vietzii sociale. /<ngr. órganon it. organo lat. organum fr. organe

organ n. 1. partea corpului destinata a implini anumite functziuni: ochiul e organul vederii; 2. voce: acest cantaretz are un organ frumos; 3. orga: organele ’s faramate shi maestrul e nebun EM.; 4. diterite partzi ale unei mashini: organele unei locomotive; 5. persoana prin mijlocul careia se declara vointza ori se face ceva: judecatorul e organul legii; 6. mijloc de manifestare sau de actziune: acest jurnal e organul guvernului.

*orgán n. pl. e (fr. organe d. lat. órganum vgr. órganon instrument. V. orga). Vechĭ. Biblia (vsl. organŭ). Harpa. Azĭ. Parte a corpuluĭ destinata a implini o functziune: urechea e organu auzuluĭ. Voce: acest cintaretz are un organ puternic. Orga. La mashinĭ aparat elementar care serveshte la transmiterea saŭ conducerea mishcariĭ. Fig. Persoana pin care se implineshte vointza altuĭa: judecatoru e organu legiĭ. Mijloc de manifestare saŭ de actziune: acest ziar e organu guvernuluĭ. V. astrolab.

orgán s. n. pl. orgáne

orgán (parte a corpului omenesc a unui mecanism institutzie harpa) s. n. pl. orgáne

ORGÁN s. 1. organism. (~ constituit de stat.) 2. v. autoritate. 3. v. publicatzie. 4. (ANAT.) organ genital = sex; organ rudimentar = rudiment.

ORGAN s. 1. organism. (~ constituit de stat.) 2. autoritate for. (~ele superioare administrative.) 3. publicatzie. (~ de presa.) 4. (ANAT.) organ genital = sex.

ORGÁNE s. pl. v. rechizite.

organe s. pl. v. RECHIZITE.

orgán (orgáne) s. n. 1. Madular parte a corpului. 2. Orga. 3. Harfa lauta. Mr. organ. Mgr. ὄργανός partzial prin intermediul sl. oruganu (Murnu 40). Sec. XVI inv. cu ultimul sens in cel de al doilea substituit in general de orga s. f. din fr. orgue. Der. organic adj. din fr. organique; organism s. n. din fr. organisme; organist s. m. din fr. organiste; organiza (var. inv. organisi) vb. din fr. organiser shi anterior din ngr. ỏργανίζω (Gáldi 216); organizator (var. inv. organisitor) adj.; organizatzi(un)e s. f. din fr. organisation; neorganizat adj. (dezorganizat fara organizare); dezorganiza vb. din fr. désorganiser; reorganiza vb. (a organiza din nou) din fr. reorganiser; anorganic (var. neorganic) adj. din fr. anorganique.

ORGAN DE TRAFIC AERIAN factor responsabil care asigura controlul traficului aerian in regiunile de control. In regiunile de control pe caile aeriene traficul este controlat de un centru de control regional in regiunile de control terminal traficul este asigurat de catre controlul de apropiere iar in zonele de control de aerodrom traficul aerian este controlat de catre turnul de control de aerodrom.

organ organe s. n. (intl.) politzist.

functzia intareshte organul prov. (er. glum.) viatza sexuala activa mentzine potentza.