orgán s. n. (pol. adm.) Grup de persoane care indeplinea o functzie politica sociala administrativa in timpul comunismului ◊ „Dl. A. banuieshte astfel k cei 7100 lei confiscatzi au intrat in buzunarul unor «organe».” R.l. 2 IV 92 p. 3. ◊ „Organili de ordine intervin il ridica [pe student] shil transporta cu duba la Sectzia I Politzie.” Timishoara internatz. 50/95 p. 7. ◊ „[...] cartea mai fusese odata confiscata de «organe».” R.lit. 16/96 p. 22 [pronuntzare inculta organili] (formal din fr. organe germ. Organ; DEX DN3)