REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Spectacol constând într-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

revistă sf [At: LB / Pl: ~te / E: it rivista cf fr revue, sp revista] 1 Publicație periodică cuprinzând bucăți literare, articole, studii, recenzii, note (din domenii variate sau dintr-o specialitate). 2 Conducere a unei reviste (1) Vz redacție. 3 (Șîs trecere în !~) Solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei formații militare, care dă onorul stând pe loc. 4 (Și îas) Inspecție sumară făcută de un comandant unei unități militare adunate în acest scop. 5 (Fig; și îas) Examinare a unor lucruri, a unor fapte etc., făcută în mod succesiv. 6 (D. un comandant sau o persoană oficială; îe) A trece în ~ A trece de-a lungul frontului unei formații militare care dă onorul. 7 (Îae; d. un comandant sau o persoană oficială) A inspecta trupele adunate în acest scop într-o anumită formație. 8 (Fig; îae) A examina pe rând, succesiv. 9 (înv; nob) A face ~ta A cutreiera (1). 10 Spectacol alcătuit dintr-o succesiune variată de dansuri, cântece, cuplete, scenete vesele cu subiecte din actualitate, având o temă comună.

REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. 2. (În sintagme și expr.) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc. A trece în revistă = a examina pe rând, a cerceta succesiv elementele unui ansamblu. 3. Reprezentație teatrală constând dintr-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. – Din it. rivista. Cf. fr. revue.

REVÍSTĂ, reviste, s. f. 1. Publicație periodică cuprinzînd bucăți literare sau articole, studii, dări de seamă, note (din domenii variate sau dintr-o specialitate). Am cîteva comunicări la revistele de specialitate. C. PETRESCU, Î. II 265. Am citit într-o mare revistă literară un articol. CARAGIALE, O. III 25. Mai tîrziu, pe la anii 1844, 1845 și 1846, el [Bălcescu] a publicat mai multe lucrări istorice în revista intitulată «Magazinul istoric». GHICA, S. A. 142. ♦ Conducere, redacție a unei astfel de publicații. [Criticul] porni din nou... Pe la gazetele opozante, pe la ziare cu tiraj, Pe la reviste, – pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. 2. (În expr.) A trece în revistă = a inspecta trupele, adunate în acest scop într-o anumită formație; a trece pe dinaintea unei formații militare care dă onorul; fig. a examina pe rînd, succesiv. Generalul a trecut în revistă trupele. ▭ Trece în revistă situațiunea diferitelor state față cu războiul ce izbucnea. GHICA, la CADE. 3. Reprezentație teatrală, constînd dintr-o succesiune variată de dansuri, tablouri, cîntece, scenete cu subiect din actualitate etc.

REVÍSTĂ s.f. 1. Publicație periodică care cuprinde articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. 2. A trece în revistă = a face inspecția trupelor; (fig.) a cerceta, a examina pe rând anumite fapte. 3. Spectacol artistic care constă din dansuri, cântece vesele cu subiect actual etc. brodate pe o temă comună și prezentate într-un cadru armonios. [< it. rivista, cf. sp. revista].

REVÍSTĂ s. f. 1. publicație periodică cu articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. 2. (mil.) ~ de front (sau de bord) = inspecție a trupelor (sau a echipajului navei) de către comandant pentru verificarea gradului de pregătire, a stării echipamentului, armamentului și tehnicii de luptă. ♦ a trece în ~ = a) a face inspecția trupelor; b) a examina pe rând anumite fapte. 3. gen de spectacol de estradă cu muzică, dans, cuplete și scenete vesele. (< it. rivista, după fr. revue)

REVÍSTĂ ~e f. 1) Publicație periodică care tratează probleme dintr-o anumită specialitate sau din domenii variate; magazin. ◊ Trecere în ~ a) trecerea prin fața unei formații militare care dă onorul; b) examinare pe rând a anumitor fapte. 2) Spectacol de varietăți. /<it. rivista

revistă f. 1. inspecțiunea trupelor în defilare; 2. titlul unor publicațiuni periodice; 3. piesă de teatru în care defilează, sub o formă caraghioasă, principalele evenimente ale anului. [Modelat după fr. revue].

*revístă f., pl. e (it. rivista, subst. verbal d. rivedére, rivisto, a revedea, sp. revista; fr. revue. V. revăd). Inspecțiunea trupelor în defilare: a trece trupele în revistă. Carte care apare periodic și se distribue abonaților saŭ se vinde cu număru: revista „Convorbirĭ Literare” apare de la 1866. Pĭesă teatrală în care se trec în revistă evenimentele anuluĭ. A trece în revistă, a inspecta peste tot: a trece în revistă niște material, niște hîrtiĭ.

comedíe-revístă s. f. Comedie sub formă de revistă ◊ „Comedia-revistă pe care o lucrez pentru Teatrul muzical «C. Tănase» se află într-un stadiu avansat.” Cont. 7 I 65 p. 4 (din comedie + revistă)

om-revístă s. f. (rar) Persoană dedicată trup și suflet revistei pe care o scoate ◊ „Adevărat «om-revistă» (într-un sens înrudit cu acela al sintagmei «om-orchestră»), M. G. se identifică total cu acest «Adam» pe care-l editează cu atâta dăruire și cu atâta pricepere [...]” R.lit. 9 II 84 p. 21 (din om + revistă)

revístă s. f., g.-d. art. revístei; pl. revíste

revístă s. f., pl. revíste

REVÍSTĂ s. (pop.) foaie. (~ de cultură generală.)

REVISTĂ s. (înv.) foaie. (~ de cultură generală.)

revístă (revíste), s. f. – 1. Publicație periodică. – 2. Spectacol de varietăți. It. rivista.

revistă, spectacol de ~, una din formele caracteristice ale spectacolului de divertisment în sec. 20, cuprinzând muzică, dans, cuplete și scenete umoristice. Pentru muzica ușoară*, spectacolul de r. este un mediu tipic de creație și difuzare a noilor creații. Nașterea muzicii ușoare românești este legată direct de activitatea trupei de revistă condusă de C. Tănase în perioada interbelică, a cărei tradiție este continuată azi de teatrele de gen.

REVISTĂ (it. rivista) În teatru termenul se referă la spectacolul teatral alcătuit dintr-o suită de cîntece, scenete vesele, cu subiect din actualitate, dansuri, pe o temă comună și într-un cadru desfătător și armonios prin toate componentele montării scenice. Etapa de înflorire a teatrului de revistă de la noi a fost aceea a marelui actor – creator al genului – C. Tănase – între cele două războaie mondiale. Umorul și aluziile, ironia dintr-o revistă stîrnesc veselia spontană, ele avînd influențe educative, prin satirizarea unor moravuri și mentalități din epocă.

REVISTĂ (< it. rivista ; cf. rivedere, a revedea) Publicație cu caracter periodic. Datorită diversității preocupărilor din cuprinsul lor – literatură, știință, sport etc. – revistele ocupă un loc important în publicistica modernă. Deosebită de ziar prin format, număr de pagini și periodicitatea apariției ei (săptămînală, lunară, bilunară etc.), revista are ca scop propagarea de idei, concepții, orientări. Spre deosebire de caracterul informativ și educativ al ziarului, ea are un caracter preponderent instructiv. În țara noastră, asemenea publicații periodice au apărut în prima jumătate a secolului al XlX-lea (Curierul românesc, Curierul de ambe sexe, în Țara Românească; Albina românească, în Moldova; Gazeta de Transilvania, în Ardeal). În domeniul literar, revistele mai sînt adesea exponente ale unor curente (Convorbiri literare, revista reprezentativă a curentului junimist; Semănălorul a curentului semănătorist; Viața românească, a celui poporanist; Sburătorul, revista curentului modernist, etc.). Se remarcă azi o eflorescență a revistelor literare care apar atît în capitală, cît și în alte centre culturale din țară (Contemporanul, Luceafărul, România literară, Tribuna etc.).

REVÍSTĂ (< it.) s. f. 1. Publicație periodică (săptămânală, lunară ș.a.) cuprinzând articole, studii, dări de seamă recenzii etc. din domenii variate sau de strictă specialitate. Prima r. este considerată „Journal des savants” apărută în Franța, în 1665. 2. Trecere în r. = a) solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de-a lungul frontului unei subunități sau unități militare, care dă onorul stând pe loc; b) examinare, cercetare pe rând a unor fapte. 3. Spectacol alcătuit dintr-o succesiune de dansuri, cântece, cuplete, scenete vesele cu subiecte din actualitate; spectacol de varietăți. Derivă din manifestările de stradă din Franța Ev. med., dar a căpătat dimensiunile din prezent prin apariția în sec. 19 a unor teatre pariziene („Folies Marigny” și apoi „Folies Bergères”). În scurtă vreme, spectacole de revistă, jucate de cele mai multe ori în teatre specializate, au apărut în toată lumea.

REVISTA CONTIMPORANĂ, publicație literară-științifică lunară, apărută la București (1 mart. 1873-1 iun. 1876). A polemizat cu revista „Convorbiri literare”. De la 1 iul. 1876 a fuzionat cu „Revista literară și științifică”, apărând sub denumirea „Revista contimporană, literară și științifică”. Colaboratori: P. Grădișteanu, Șt. C. Michăilescu, V.A. Urechia, V. Alecsandri, Al. Macedonski, Gh. Sion ș.a.

REVISTA DE FILOZOFIE, revistă trimestrială apărută la București (1923 și 1943), sub direcția lui C. Rădulescu-Motru, cu seria nouă a publicației „Studii filozofice” (1907-1919). În perioada 1954-1963 a apărut revista „Cercetări filozofice”, care din 1963 și-a schimbat titlul în „Revista de filozofie”. Editată de Institutul de Filozofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române.

REVISTA DE ISTORIE, publicație a secției de istorie și arheologie a Academiei Române. Apare lunar la București (din 1974). În 1948-1974 a apărut sub titlul de „Studii” (în 1948-1954 trimestrial, în 1955-1973 de șase ori pe an). Din 1990 apare cu titlul „Revista istorică”, editată de Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române.

REVISTA DE ISTORIE ȘI TEORIE LITERARĂ, publicație a Institutului de istorie și Teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Apare la București din 1952, anual, din 1953 bianual, iar din 1957 trimestrial. A fost fondată și condusă, până în 1965, de G. Călinescu. Până în 1963 s-a numit „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”. La conducerea ei s-au mai aflat, succesiv, Al. Dima, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, N. Florescu, Al. Săndulescu.

REVISTA DE PEDAGOGIE, publicație lunară, organ al Institutului de Științe Pedagogice. Apare la București (din 1952).

REVISTA DE PSIHOLOGIE, revistă trimestrială editată de Institutul de Filozofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Apare la București (din 1955).

REVISTA DE STATISTICĂ, organ a Direcției Centrale de Statistică (azi Institutul Național de Statistică) și al Societății de Științe Economice din România. Apare, lunar, la București (din 1952).

REVISTA FUNDAȚIILOR REGALE, publicație lunară cu caracter cultural, literar și artistic, apărută la București (1 ian. 1934-31 dec. 1947), având succesiv ca redactori-șefi pe Paul Zarifopol, Camil Petrescu și D. Caracostea. Începând cu 1 sept. 1945 a apărut o nouă serie, avându-l director pe Al. Rosetti. Au colaborat A. Maniu, T. Arghezi, I. Pillat, G. Lesnea, Camil Petrescu, E. Jebeleanu, Magda Isanoș, G. Dumitrescu, Al. Philippide, M.R. Paraschivescu, G. Mihăescu, V. Eftimiu, G. Bogza, S. Cioculescu, V. Streinu, M. Eliade, T. Vianu, Al. Dima, P. Comarnescu, G. Oprescu, E. Lovinescu ș.a.

REVISTA GENERALĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI, publicație pedagogică fundată de Spiru Haret. A apărut la București (1905-19170 și 1923-1944) de 10 ori pe an.

REVISTA ISTORICĂ, publicație lunară apărută la București (1915-1946). Înființată de N. Iorga, care a condus-o până în 1940; ulterior a fost editată de istoricul N. Bănescu.

REVISTA ISTORICĂ ROMÂNĂ, publicație trimestrială apărută la București (1931-1947), sug egida Institutului de Istorie Națională de pe lângă Universitatea București. A fost condusă de un comitet de redacție, iar din 1940 de C.C. Giurescu.

REVISTA NOUĂ, publicație literară lunară fondată și condusă de B.P. Hasdeu, apărută al București (dec. 1887-sept. 1895). A publicat literatură, studii de istorie, filologie și sociologie, cronici plastice și dramatice ș.a. Colaboratori: B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I. Bianu, G.I. Ionescu-Gion, Th. D. Speranția.

REVISTA PENTRU ISTORIE, ARHEOLOGIE ȘI FILOLOGIE, publicație trimestrială apărută la București (1882-1922, cu mari intermitențe), întemeiată de Grigore Tocilescu. Colaboratori: B.P. Hasdeu, N. Iorga, V.A. Urechia, M. Gaster, O. Tafrali.

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT, publicație lunară a Asociației juriștilor din R.S. România înființată în dec. 1946. Până în 1966 a apărut sub denumirea de „Justiția Nouă”. Este continuatoarei revistei „Dreptul”, al cărui prim număr a apărut la 16 dec. 1871.

REVISTA ROMÂNĂ PENTRU ȘTIINȚE, LITERE ȘI ARTE, publicație lunară, apărută la București (apr. 1861-nov. 1863), sub conducerea lui Al. Odobescu. A publicat, alături de scrieri beletristice, studii de istorie și arheologie, medicină, economie, geologie, drept. Între colaboratori: V. Alecsandri, N. Filimon, Gr. Cobălcescu, Em. Bacaloglu, Gr. Ștefănescu, P.S. Aurelian.

REVISTA SCRIITORILOR ROMÂNI, revistă apărută anual la München (1962-1988), în total 9 vol. Printre colaboratori: V. Ierunca, P. Miron, Șt. Baciu, Vintilă Horia, P. Dumitriu, M. Eliade, Monica Lovinescu, Sanda Stolojan, Al. Gregorian ș.a.

REVISTA SOCIALĂ, publicație teoretică socialistă din România. A apărut, lunar, la iași (1884-1887).

REVUE ROUMAINE DES SCIENCES SOCIALES [revü rumén de siãs sosiál], revistă română de științe sociale. Înființată în 1954. Apare la București, în cinci serii: filozofie și logică, psihologie, științe juridice, științe economice, sociologie.