ORGÁN¹ organe s. n. 1. Parte din corpul unei fiintze prin care se realizeaza una sau mai multe functziuni vitale sau utile vietzii. Ochiul este organul vazului. ▭ Da strashnic ghiers parinte Ghermanutza! Halal de organ. HOGASH M. N. 147. Floarea ce cu naivitate minte prin haina ei stralucita k e ferice inlauntrul gingashelor sale organe. EMINESCU N. 61. 2. (La mashini sau mecanisme) Ansamblu de piese imbinate (uneori o piesa monobloc); p. ext. grup de piese reunite avind o anumita functziune. 3. Fig. Mijloc instrument (de actziune de comunicare de intzelegere etc.) p. ext. exponent. Sint chemate limbile de a fi un organ de intzelegere. RUSSO S. 79. ♦ (Adesea determinat prin «de presa» «de publicitate» etc.) Ziar publicatzie periodica revista. «Lupta de clasa» organ teoretic shi politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romin. 4. Grup de persoane care indeplinesc o functzie de conducere politica sau administrativa. Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romine este Marea Adunare Natzionala. ▭ Sarcinile de amanunt draga tovarashe nu se pot fixa decit de dumneata insutzi la fatza locului... in colaborare cu organele noastre locale sentzelege. GALAN B. I 10