orgán (orgáne) s. n. 1. Madular parte a corpului. 2. Orga. 3. Harfa lauta. Mr. organ. Mgr. ὄργανός partzial prin intermediul sl. oruganu (Murnu 40). Sec. XVI inv. cu ultimul sens in cel de al doilea substituit in general de orga s. f. din fr. orgue. Der. organic adj. din fr. organique; organism s. n. din fr. organisme; organist s. m. din fr. organiste; organiza (var. inv. organisi) vb. din fr. organiser shi anterior din ngr. ỏργανίζω (Gáldi 216); organizator (var. inv. organisitor) adj.; organizatzi(un)e s. f. din fr. organisation; neorganizat adj. (dezorganizat fara organizare); dezorganiza vb. din fr. désorganiser; reorganiza vb. (a organiza din nou) din fr. reorganiser; anorganic (var. neorganic) adj. din fr. anorganique.