NÚME nume s. n. 1. Cuvant sau grup de cuvinte prin care se arata cum se cheama o fiintza sau un lucru o actziune o notziune etc. shi prin care acestea se individualizeaza. ◊ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume care il poarta totzi membrii aceleiashi familii shi care se transmite de la parintzi la copii. Ziua numelui = zi in care cineva ishi sarbatoreshte onomastica. ◊ Loc. adj. Fara (de) nume = a) care nu este shtiut cunoscut; anonim; obscur; b) care impresioneaza puternic. ◊ Loc. adv. Pe nume = a) spunandui numele adresanduse cu numele; b) direct raspicat. ◊ Loc. prep. In numele... = a) in locul cuiva din partea din insarcinarea cuiva (sau a ceva); b) invocand puterea autoritatea cuiva. ◊ Expr. Zii pe nume! = a) spunemi numele lui aminteshtemi numele lui (de care numi aduc aminte momentan); b) se spune cand nutzi aminteshti momentan numele unui obiect al unei fiintze. A lovi (sau a pali ai trage cuiva una) in numele tatalui = a lovi ai trage (cuiva una) drept in frunte. (Fam.) Sa numi (mai) zici pe nume daca... = sa ma desconsideri daca... sa nu ma mai recunoshti daca... A cunoashte (pe cineva) numai dupa (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoashte (pe cineva) din auzite fara sal fi vazut vreodata. A nui (mai) shti (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai shti nimic despre cineva. A (nu) lua (cuiva ceva) in nume de rau = a (nu) se supara a (nu) interpreta in mod greshit cele spuse de cineva. A lua in nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva) a tzine (la cineva). Pentru numele lui Dumnezeu! formula exclamativa care insotzeshte o rugaminte sau care exprima iritare indignare nedumerire. Pe numele (cuiva) = (despre un act o proprietate etc.) inscris k proprietate legala (a cuiva). (In imprecatzii) Venitziar (sau pieritziar) numele sau sa nu(tzi) mai aud de nume nu tziash mai auzi de nume acolo satzi ramana numele se spune cuiva care nul potzi suferi care doreshti sa nul mai vezi niciodata a carui moarte o doreshti. ♦ (Fiz.) Sens. 2. Calificativ atribut; porecla; p. ext. titlu rang. ◊ Loc. adv. Cu (sau sub) nume de... = a) cu titlul de... sub forma de... in chip de...; b) sub pretext k... pe motiv k... spunand k...; ◊ Expr. (Numai) cu numele = de forma fara sa corespunda realitatzii. 3. Reputatzie faima. ◊ Expr. A scoate (sau ai ieshi a scorni etc. cuiva) nume (rau) = a face cuiva sau a capata faima reputatzie rea a (se) vorbi de rau despre cineva. Ashi face (un) nume = a ajunge cunoscut vestit prin actziuni pozitive. Ai merge (cuiva) numele k... = a se spune despre cineva k... 4. (Reg.) Pretext motiv. 5. Termen generic pentru partzile de vorbire care se declina; spec. substantiv. ◊ Nume de agent = substantiv sau adjectiv care deriva dintrun verb shi care denumeshte pe cel ce savarsheshte actziunea pe autorul actziunii. Nume predicativ = cuvant care impreuna cu un verb copulativ formeaza predicatul unei propozitzii. Lat. nomen.

nume sn [At: COD. VOR. 2/5 / V: (irg) ~mar (Pl: ~e) (inv) nome ~mi (ivr) ~n (reg) lu~ sn shi (nob) sf (nob) ~ne / Pl: ~ (reg) ~muri / E: ml nomen] 1 Cuvant sau grup de cuvinte care desemneaza o fiintza sau un lucru o actziune un fenomen o notziune etc. shi prin care se individualizeaza o fiintza un obiect etc. dintro anumita categorie Si: denumire numire (3). 2 (Is) ~ de (sau reg din) botez sau ~ mic Nume care se da unei persoane la nashtere Si: prenume. 3 (Is) Ziua ~lui sau (rar) zi de ~ Zi in care se sarbatoresc cei ce poarta numele sfantului praznuit in acea zi de biserica Si: onomastica. 4 (Pex) Sarbatoare organizata cu prilejul zilei numelui. 5 (Is) ~ de familie ~ patronimic (sau reg dupa nashtere) Nume care il poarta totzi membrii unei familii shi care se transmite de la parintzi la copii. 6 (Spre deosebire de porecla; is) ~ bun Nume (1) adevarat al cuiva. 7 (Is) ~ topic (sau de loc) Toponimic. 8 (Ila) Fara (de) ~ Care nu este cunoscut identificat. 9 (Pex; ial) Lipsit de importantza Si: obscur. 10 (Ial) Care impresioneaza puternic prin grandoare intensitate importantza. 11 (Ilav) Pe ~ Adresanduse cu numele. 12 (Ial) Direct. 13 (D. actziuni comerciale; ial) Cu valoare nominala. 14 (Ilav) In (sau inv drept cu pe) ~le cuiva (sau a ceva) Invocand numele cuiva sau a ceva in special al unei divinitatzi k simbol al unei credintze. 15 (Ial) In cinstea cuiva. 16 (Pex; ial) Prinos adus cuiva in special unei divinitatzi. 17 (Ial) Din partea cuiva. 18 (Ial) Invocand autoritatea puterea cuiva. 19 (Ial) In locul cuiva. 20 (Ie) A spune (sau a zice cuiva a chema pop a striga pe cineva sau ceva) pe ~ A rosti (cu voce tare) numele (1) cuiva Si: a numi¹ (1). 21 (Pex; iae) A spune raspicat fara ocolishuri. 22 (Ie) Zii pe ~! Spunemi numele lui de care momentan numi amintesc. 23 (Iae) Se spune cand cineva nushi aminteshte pe moment denumirea exacta a unui obiect. 24 (Ie) Sa numi (mai) zici (sau spui) pe ~ daca... Sa nu ma mai recunoshti daca... 2526 (Icn; ie) A (nu) lua (cuiva ceva) in ~ de rau A (nu) interpreta greshit sau cu reavointza vorbele cuiva. 2728 (Pex; iae) A (nu) se supara. 2930 (Ie) A lua sau (rar) a avea (pe cineva) in ~ de bine (sau de rau) A (nu) aprecia pe cineva. 31 (Fam; ie) A lovi (sau a pali ai trage cuiva una) in (sau la) ~le tatalui A lovi pe cineva drept in frunte (in locul unde se miruiesc creshtinii). 32 (Ie) Pentru ~le lui Dumnezeu (sau al cerului)! Exclamatzie care subliniaza intarind o rugaminte. 33 (Iae) Exclamatzie care exprima indignare nedumerire exasperare. 34 (D. o proprietate un act etc.; ilav) Pe ~le (cuiva) Inscris k proprietate legala a cuiva. 3536 (Ial) (Fiind numit) cu numele (1) cuiva. 37 (Ilav) Cu ~le ... sau cu ~ de... Avand numele (1) de... Si: numit. 38 (Ie) A cunoashte (ceva) numai din ~ A cunoashte ceva din auzite fara sal fi vazut vreodata. 39 (Rar; ie) A nu cunoashte (ceva) nici de ~ A nu fi auzit despre ceva. 40 (Ie) A auzi de ~le cuiva A cunoashte din auzite din reputatzie. 41 (Ie) A nu (mai) shti (sau auzi) cuiva de ~ sau a nu (mai) shti (sau auzi) de ~le cuiva A nu mai shti nimic despre cineva plecat departe. 42 (In imprecatzii; iae) Indemn adresat cuiva de a pleca shi de a nu se mai intoarce niciodata. 43 (In imprecatzii; ie) Venitziar sau pieritziar ~le sau sa nutzi mai aud de ~ nu tziash mai auzi de ~ acolo satzi ramana ~le Se spune unei persoane insuportabile. 44 (Iae) Se spune cuiva care nu vrei sal mai revezi niciodata. 45 (Iae) Se spune cuiva caruia i doreshti moartea. 46 (Rar) Persoana. 47 (Rar) Fiintza. 48 (Fiz) Sens. 49 (Fiz) Semn. 50 (Urmat de determinari care arata felul) Calificativ care il are cineva sau care i se atribuie cuiva. 51 Titlu. 52 Rang. 53 (Ilav) Cu (sau sub) ~ de... (sau k... sau rar urmat de un genitiv) sau (rar) cu ~le sa... Cu titlul de... 54 (Ial) Sub forma de... 55 (Ial) Sub pretext k... 56 (Ial) Pe motiv k... 57 (Ie) Sub nici un fel de ~ In nici un caz. 58 (Ilav) (Numai) cu ~le De forma fara sa corespunda realitatzii. 59 (Pex; ial) In aparentza. 60 (Inv; ilav) (In) ~ de... Socotind k... 61 (Ial) Recunoscand drept... 62 (Ial) K shi... 6364 Reputatzie (buna sau) rea Si: faima renume. 6566 (Ie) A scoate (sau a scorni a face ai ieshi cuiva) ~ (rau) A (se) vorbi de rau despre cineva. 6768 (Iae) A se afla sau a pune pe cineva intro lumina defavorabila. 69 (Ie) Ashi face (un) ~ A ajunge cunoscut vestit prin actziuni pozitive. 70 (Iae) Ashi face o cariera. 71 (Ie) Ai merge (cuiva) ~le k... A i se duce cuiva vestea k... 72 Denumire ironica data cuiva in legatura cu activitatea sa sau cu o trasatura caracteristica fizica sau psihica Si: porecla. 73 (Grm) Tennen generic pentru partzile de vorbire care se declina in special pentru substantiv shi adjectiv. 74 (Grm; pgn) Substantiv. 75 (Grm; inv; ic) (In)locde~ Pronume. 76 (Grm; is) ~ comun Substantiv comun. 77 (Grm; is) ~ propriu Substantiv propriu. 78 (Is) ~ predicativ Cuvant care impreuna cu un verb copulativ formeaza predicatul nominal al unei propozitzii. 79 (Is) ~ de agent Substantiv sau adjectiv care deriva dintrun verb shi care denumeshte pe autorul actziunii. 80 (Is) ~ de actziune Substantiv care exprima o actziune conceputa k obiect. 81 (Reg) Pretext. 82 (Reg) Motiv.

NÚME nume s. n. 1. Cuvant sau grup de cuvinte prin care numim aratam cum se cheama o fiintza sau un lucru o actziune o notziune etc. shi prin care acestea se individualizeaza. ◊ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume care il poarta totzi membrii aceleiashi familii shi care se transmite de la parintzi la copii. Ziua numelui = zi in care cineva ishi sarbatoreshte onomastica. ◊ Loc. adj. Fara (de) nume = a) care nu este shtiut cunoscut; anonim obscur; b) care impresioneaza puternic. ◊ Loc. adv. Pe nume = a) spunandui numele adresanduse cu numele; b) direct raspicat. ◊ Loc. prep. In numele... = a) in locul cuiva din partea din insarcinarea cuiva (sau a ceva); b) invocand puterea autoritatea cuiva. ◊ Expr. Zii pe nume! = a) spunemi numele lui aminteshtemi numele lui (de care numi aduc aminte momentan); b) se spune cand nutzi aminteshti momentan numele unui obiect al unei fiintze. A lovi (sau a pali ai trage cuiva una) in numele tatalui = a lovi ai trage (cuiva una) drept in frunte. (Fam.) Sa numi (mai) zici pe nume daca... = sa ma desconsideri daca... sa nu ma mai recunoshti daca... A cunoashte (pe cineva) numai dupa (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoashte (pe cineva) din auzite fara sal fi vazut vreodata. A nui (mai) shti (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai shti nimic despre cineva. A (nu) lua (cuiva ceva) in nume de rau = a (nu) se supara a (nu) interpreta in mod greshit cele spuse de cineva. A lua in nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva) a tzine (la cineva). Pentru numele lui Dumnezeu! formula exclamativa care insotzeshte o rugaminte sau care exprima iritare indignare nedumerire. Pe numele (cuiva) = (despre un act o proprietate etc.) inscris k proprietate legala (a cuiva). (In imprecatzii) Venitziar (sau pieritziar) numele sau sa nu(tzi) mai aud de nume nu tziash mai auzi de nume acolo satzi ramana numele se spune cuiva care nul potzi suferi care doreshti sa nul mai vezi niciodata a carui moarte o doreshti. ♦ (Fiz.) Sens. 2. Calificativ atribut; porecla; p. ext. titlu rang. ◊ Loc. adv. Cu (sau sub) nume de... = a) cu titlul de... sub forma de... in chip de...; b) sub pretext k... pe motiv k... spunand k...; ◊ Expr. (Numai) cu numele = de forma fara sa corespunda realitatzii. 3. Reputatzie faima. ◊ Expr. A scoate (sau ai ieshi a scorni etc. cuiva) nume (rau) = a face cuiva sau a capata faima reputatzie rea a (se) vorbi de rau despre cineva. Ashi face (un) nume = a ajunge cunoscut vestit prin actziuni pozitive. Ai merge (cuiva) numele k... = a se spune despre cineva k... 4. (Reg.) Pretext motiv. 5. Termen generic pentru partzile de vorbire care se declina; spec. substantiv. ◊ Nume de agent = substantiv sau adjectiv care deriva dintrun verb shi care denumeshte pe cel ce savarsheshte actziunea pe autorul actziunii. Nume predicativ = cuvant care impreuna cu un verb copulativ formeaza predicatul unei propozitzii. Lat. nomen.

NÚME nume s. n. 1. Cuvint prin care numim aratam cum se cheama o fiintza sau un lucru o actziune o notziune etc. SHtiu k nemerito bine de tzia pus numele Chirica. CREANGA P. 149. Hyperion ce din genuni Rasai contreaga lume Nu cere semne shi minuni Care nau chip shi nume. EMINESCU O. I 177. Singur numele bucatelor era de ajuns k sami taie apetitul. NEGRUZZI S. I 58. ◊ Loc. prep. In numele... = a) in locul cuiva din partea din imputernicirea cuiva. Nu shtiu amice daca satzi prezint sau nu multzumiri in numele rubedeniilor. CAMIL PETRESCU U. N. 32. Mam angajat in numele dumneavoastra. ALECSANDRI T. I 290; b) invocind ceva (puterea autoritatea cuiva). La sabii copii in numele lui Irodimparat. ALECSANDRI T. I 86. Sashi reclame... libertatea sa in numele suvenirilor istorice. BALCESCU O. II 11. ◊ Expr. Pe nume = rostind numele (cuiva). Danila insa a inceput ai striga pe nume. CREANGA P. 59. Blind pe nume el o cheama. EMINESCU O. I 84. Nimeni nu vrea sami zica pe nume! HASDEU R. V. 147. Cu numele sau cu nume de... = numind numit avind numele de... Au ramas in sfirshit singur numai cel mai mic fiu cu numele Crusoe. DRAGHICI R. 3. Sa sculat mai an Badica Troian SHa incalicat Pun cal invatzat Cu nume de Graur. TEODORESCU P. P. 145. Pe numele cuiva = (despre o proprietate un act etc.) inscris k proprietate legala a cuiva. Sa afli dupa un an doi cashi dureaza o casa cu trei etaje pe numele nevestii. C. PETRESCU C. V. 186. Zii pe nume... = spunemi numele lui aminteshtemi numele lui. Dar oare pe acesta cum mama dracului la fi mai chemind? Zii pe nume sa tzil spun. CREANGA P. 245. In (sau pentru) numele lui dumnezeu v. dumnezeu. A lovi (sau a pali ai trage cuiva una) in numele tatalui = a lovi pe cineva drept in mijlocul fruntzii; a lovi la mir. Mai slabanogilor eu pe voi va palesc in numele tatalui shi va pravalesc cu piciorul in ripa. SADOVEANU B. 123. Ii mai trage shin numele tatalui una! CREANGA P. 55. (Familiar) Sa numi (mai) zici pe nume daca... = sa ma dispretzuieshti daca... sa nu ma mai recunoshti daca... Daca nu teoi face eu sa izbuteshti sa numi mai zici pe nume. ISPIRESCU la TDRG. A cunoashte pe cineva numai dupa nume = a cunoashte pe cineva din auzite nu personal. A nui (mai) shti (sau auzi) cuiva de nume = a nu avea nici un fel de veste despre cineva. Nu li sau mai auzit nimica de nume. SBIERA P. 22. Ni sor pierde urmele SHi nu neor shti de nume. EMINESCU O. I 176. (In imprecatzii) Venitziar (sau pieritziar) numele sau sa nu(tzi) mai aud de nume nu tziash mai auzi de nume acolo satzi ramiie numele. Sa nu mai aud de numele tau! CREANGA P. 47. ◊ Nume de botez (sau nume mic) = prenume. Nume de familie = denumire a unei persoane care se transmite de la parintzi la copii. 2. Calificativ atribut; p. ext. titlu rang. Tu!!... nu vezi... nutzi aflu nume. EMINESCU O. I 82. Mintea atunci baten palme shi cu glas le multzumeshte Dind nume de fapta buna focului ce le porneshte. CONACHI P. 278. Avea numai un nume de imparat iar incolo era la toate... natarau. GORJAN H. I 48. ◊ Loc. adv. (Numai) cu numele = (numai) in aparentza de forma. Era domn numai cu numele. Sub (rar in) nume de... = k drept anume. Sa se duca la dinsul supt nume de sol. GORJAN H. I 2. In nume de om mort latzi lasat. TEODORESCU P. P. 383. ◊ Expr. A lua (sau a avea) pe cineva (sau ceva) in nume de bine (sau de rau) = a privi pe cineva sau ceva cu ochi buni (sau rai) a aproba (sau a dezaproba) a tzine (sau a nu tzine) la cineva (sau ceva). Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa pentru vrednicia shi curatzenia ei. ISPIRESCU L. 185. Ai lua (cuiva ceva) in nume de bine (sau de rau) = a se arata multzumit (sau nemultzumit) de ceva. 3. Reputatzie renume faima. Ushor se duce nume Deun lucru bun in lume. COSHBUC P. I 277. SHia facut un nume destul de cunoscut numai prin munca shi meritele lui. VLAHUTZA O. A. III 62. De ce nu voi pentru nume pentru glorie sa scriu? EMINESCU O. I 137. De vrei sa ai nume bun nu te uni cu cei rai. ◊ Expr. A scoate (sau a scorni cuiva) nume = a face cuiva reputatzie rea. Scoatami nume cit or vrea! COSHBUC P. I 203. Ai ieshi (cuiva) nume rau v. ieshi. 4. (Regional) Pretext motiv. Sa urca in pod cu numele sa le aduca slanina. RETEGANUL P. V 42. 5. Calificativ care se adauga la numele cuiva pornind de la o insushire caracteristica sau de la un obicei al persoanei respective; porecla. Tot Nichifor Cotzcariul ia ramas bietului om numele shi pina in ziulica de astazi. CREANGA P. 136. Vazinduma asha mic shi ovilit miau pus numele Tandala. NEGRUZZI S. I 247. Frumos nume cami stirnea. SHEZ. I 143. 6. (Gram.) Denumire comuna sub care se grupeaza in unele gramatici substantivul adjectivul pronumele shi numeralul. ◊ Nume de agent = substantiv sau adjectiv derivat dintrun verb shi indicind pe autorul actziunii.

NÚME n. 1) Denumire data unei fiintze sau unui obiect pentru a le individualiza. ◊ ~ mic prenume. ~ de botez nume care se da cand se boteaza copilul. ~ de familie nume purtat de membrii aceleiashi familii shi transmis de la parintzi la copii. Ziua ~lui onomastica. A spune (sau a zice) pe ~ a) a rosti numele cuiva; b) a se adresa cu numele; b) a numi direct fara ocolishuri. Zii pe ~! a) spunemi numele (k lam uitat); b) numeshte direct! Sa numi (mai) zici pe ~ se spune cand cineva este ferm convins de un lucru shi vrea sal creada shi altzii. A da (sau a pune) ~ a (de)numi. Cum tzii ~le? cum te cheama? In ~le cuiva sau a ceva a) pentru binele sau pentru cauza cuiva sau a ceva; b) din partea cuiva sau a ceva; din imputernicirea cuiva. In ~le legii avand la baza prescriptziile legii. A nui (mai) shti (sau auzi) cuiva de ~ a nu mai shti nimic despre cineva; a nu mai avea nici o veste despre cineva; ai pierde urma. Sa nutzi mai aud de ~ nu mai vreau sa shtiu de tine. 2) Cuvant prin care este calificat cineva sau ceva; calificativ. ◊ Cu (sau sub) ~ de prezentanduse k; sub forma de; in chip de. A (nu) lua in ~ de rau a (nu) presupune k cineva intentzioneaza ceva rau; a (nu) se supara. 3) Supranume dat unei persoane (de obicei in batjocura) bazanduse pe o trasatura caracteristica a acesteia; porecla. 4) Opinie publica buna sau rea despre cineva sau ceva; faima; reputatzie. ◊ Cu ~ vestit; renumit. Fara (de) ~ a) care nu este cunoscut publicului; b) care nu este identificat; anonim. Ashi face un ~ a fi cunoscut publicului printro activitate prodigioasa. A lasa un ~ a lasa o faima buna. Ai merge ~le a i se duce vestea. 5) ling. Denumire comuna pentru substantiv adjectiv pronume shi numeral. ◊ ~ comun substantiv comun. ~ propriu substantiv propriu. ~ de agent autor al actziunii exprimat printrun substantiv sau un adjectiv derivat de la un verb. ~ predicativ parte nominala a predicatului. /<lat. nomen

nume n. 1. vorba ce serva a desemna o persoana sau un lucru; 2. Gram. cuvant ce exprima notziunea de fiintze sau de calitatzi: numele poate fi substantiv sau adjectiv; 3. nume propriu: nume de botez de familie; 4. fig. reputatziune: ia scos un nume bun rau; cu numele in aparentza: era rege numai cu numele; 5. persoana insash lucrul insush: in numele regelui in numele legii. [Lat. NOMEN].

núme n. pl. tot nume k cleshte foale foarfece vintre (vechĭ númene shi númere lat. nômen pl. nomina ruda cu nóscere a cunoashte; scr. naman vgr. ónoma germ. name; it. pg. nome sard. lumene [vechĭ numen] fr. cat. nom sp. nombre). Cuvint care inseamna un lucru saŭ o persoana: „gheatza” e numele apeĭ solidificate Traĭan e numele unuĭ imparat al Romanilor. Cuvint titlu calificatziune: numele de „patrie” a maĭ scump de cit cel de „familie”. Fig. Renume reputatziune: domnu Moldoveĭ SHtefan shĭa cishtigat numele de „cel Mare”. Nume apelativ saŭ comun cuvint care arata orĭce fiintza saŭ lucru din aceĭashĭ specie k: om mashina. Nume propriŭ nume care dezigna numaĭ a anumita fiintza saŭ lucru: Pe vecinu nostru il cheama „SHtefan”. Numele unuĭ celebru cal din mitologie era „Pegas”. Spadeĭ luĭ Roland iĭ zicea „Durandal”. Nume colectiv care arata un lucru compus din maĭ multe altele k: padure. Nume material aceĭa care arata materia indiferent de cantitate k: fer. Nume de botez cel purat de fiecare membru al uneĭ familiĭ in parte shi care se da la botez. Nume de familie cel purtat in comun de totzĭ membriĭ familiiĭ shi carel perde femeĭa care se marita (k ĭa numele barbatuluĭ). Nume de razboĭ porecla pseŭdonim al soldatzilor al artishtilor. Nume mare nobil ilustru. Nume bun saŭ raŭ renume bun saŭ raŭ. A pune nume cuĭva aĭ da nume. Aĭ da nume raŭ aĭ face reputatziune urita. A lua ceva in nume de raŭ a te supara de ceva a considera raŭ. Cu numele nominal pe hirtie dar nu shi in realitate: el e stapin numaĭ cu numele. Dupa nume din nume din auzite: il cunosc din nume. In numele cuĭva din partea luĭ autorizat de el: in numele tataluĭ al legiĭ; in consideratziunea uneĭ persoane saŭ unuĭ lucru: in numele a tot ce aĭ maĭ scump. A lovĭ in numele tataluĭ (Fam. Iron.) a lovi in frunte la mir acolo unde ducĭ mina cind facĭ cruce shi zicĭ „in numele tataluĭ”.

lume² sn vz nume

nome sn vz nume

numar² sn vz nume

numen² sn vz nume

numene sn vz nume

numi² sn vz nume

núme s. n. art. númele; pl. núme art. númele

núme s. n. art. númele; pl. núme

nume sg. shi pl.

+nume predicativ s. n. pl. nume predicative

NÚME s. 1. denumire numire (livr.) denominatzie (rar) intitulare (inv.) titlu titulatura. (Ce ~ poarta?) 2. nume de botez v. prenume; nume de familie = patronim patronimic (inv. shi reg.) porecla; nume mic v. prenume. 3. v. porecla. 4. v. apelativ. 5. v. substantiv. 6. v. reputatzie.

NUME s. 1. denumire numire (livr.) denominatzie (rar) intitulare (inv.) titlu titulatura. (Ce ~ poarta?) 2. nume de botez = prenume nume mic (impr.) pronume; nume de familie = patronimic (inv. shi reg.) porecla; nume mic = prenume nume de botez (impr.) pronume. 3. porecla supranume (livr.) cognomen (frantzuzism) sobrichet (inv. shi reg.) sclitada (Olt. Munt. shi Transilv.) ponos (inv.) poreclitura. (Ia pus k ~...) 4. apelativ atribut calificativ. (Il cheama cu ~: baiete!) 5. (GRAM.) substantiv. 6. faima renume reputatzie. (Se bucura de ~ rau.)

núme (núme) s. n. 1. Denumire. 2. Faima reputatzie. Mr. numa megl. numi istr. lume. Lat. nōmĕn (Pushcariu 1206; CandreaDens. 1558) cf. it. port. nome fr. cat. nom sp. nombre. Der. este cam neregulata facuta pe baza nominativului k shi in alte idiomuri romanice (cf. totushi sard. lumene) shi cu un schimb o › u care se explica in general prin influentza lui numar. Mai curind e vorba de o confuzie deja in lat. intre nōmĕn „nume” shi nūmĕn „vointza divina” cf. in nume de bine „sub auspicii bune” unde nume pare sa reprezinte lat. nūmĕn. Der. anume adv. (adica dupa nume; in detaliu; intentzionat inadins); anumit adj. (cert determinat) formatzie neologica; numi vb. (a chema a pune nume; a desemna); numire s. f. (desemnare); numitoare s. f. (inv. nominativ); numitor s. m. (mat.); denumi vb. (a pune nume) dupa fr. dènomer; supranume s. n. (porecla) dupa fr. surnom; supranumi vb. (a porecli) din fr. surnommer. Cf. pronume.

NÚME s. n. (< lat. nomen): 1. cuvant sau grup de cuvinte prin care numim shi individualizam persoane fiintze lucruri fenomene etc. ◊ ~ patronímic: n. format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix special (la vechii greci). ◊ ~ onomástic: n. de persoana k de exemplu Gheorghe Dan Septimiu Petrescu Bitoleanu Vladutz etc. ◊ ~ de botez (mic): n. care individualizeaza persoana k individ izolat; prenume k de exemplu Alexandru Ion Cristian Nicolae Dumitru Mana Elena Eugenia Alina Ioana etc. ◊ ~ de familie (mare): n. purtat de totzi membrii unei familii shi transmis de parintzi urmashilor de sex masculin k de exemplu Marincea Savulescu Barbuleanu Mitrache Sturzoiu etc. 2. termen folosit pentru substantiv in general: parte de vorbire care „numeshte” persoane fiintze lucruri fenomene etc. In antichitate shi in evul mediu n. era un termen generic folosit pentru toate cuvintele ce se declina (substantiv adjectiv pronume shi numeral). Termenul a ramas pana astazi cu aceasta acceptzie. ◊ ~ común: v. substantiv comun. ◊ ~ própriu: v. substantiv propriu. ◊ ~ de agent: substantiv sau adjectiv care deriva dintrun verb shi care denumeshte pe autorul actziunii k de exemplu muncitor taietor spoitor supraveghetor initziator scriitor etc. ◊ ~ de actziune: substantiv provenit dintrun infinitiv lung k de exemplu cantare trecere sosire etc.; dintrun supin: citit cusut arat semanat etc.; dintro tema verbala cu un sufix: socoteala imbulzeala bateala etc. ◊ ~ hipocorístic: v. hipocorístic. ◊ ~ predicatív: n. (substantiv adjectiv sau numeral in nominativ in acuzativ in genitiv sau in dativ) care impreuna cu un verb copulativ formeaza predicatul nominal al unei propozitzii k in exemplele „...in masa omenirii eu sunt un numar trecut la statistica populatziei” (I. L. Caragiale); „...ziua urmatoare deshteptanduse din somn Ghitza era nelinishtit” (I. Slavici); „Raducane una shi cu una fac doua” (B. SHt. Delavrancea); „Alexandru este al shaselea care soseshte atat de tarziu” etc. N. predicativ se mai poate insa exprima shi prin pronume verb la un mod nepersonal adverb shi interjectzie: „Razboiui pentru trantori iar luptai pentru noi” (T. Arghezi); „Pamantul este al nostru k noi il muncim” (L. Rebreanu); „Natura va fi totdeauna aceeashi” (C. Bolliac); „Altul este al tau suflet” (M. Eminescu); „Mama... ajunsese a crede k am sa ies al doilea Cucuzel” (Ion Creanga); „Ramase... uitanduse la ea k la o aratare” (I. Slavici); „Acolo invalmasheala brazilor era de neinchipuit” (Geo Bogza); „Ashai turcun vitejie” (G. Coshbuc); „...daca o afla shi a doua oara e vai de steaua ei” (Folclor). ◊ ~ predicativ simplu: n. predicativ exprimat printrun singur cuvant reprezentant al unei partzi de vorbire (v. exemplele de mai sus). ◊ ~ predicativ complex: n. predicativ exprimat printro parte de vorbire cu sens lexical suficient precedata de un adverb de mod de intarire de precizare de exclusivitate sau de aproximatzie k in exemplele „Haina este tot gri”; „El este chiar neatent”; „Usha era numai intredeschisa”; „Marul era doar inmugurit”; „Scara este cam shubreda”. ◊ ~ predicativ multiplu: n. predicativ exprimat prin doua sau mai multe cuvinte aflate intrun raport de coordonare k in exemplele „Margareta era sprintzara shagalnica shi neastamparata” (A. Vlahutza); „A fost crudanvinuirea / A fost cruda shi nedreapta fara razem fara fond” (M. Eminescu). ◊ ~ predicativ dezvoltat: n. predicativ exprimat printrun substantiv precedat de un numeral cardinal printrun substantiv shi un adjectiv posesiv legate prin cratima sau printro constructzie nominala infinitivala k in exemplele „Scandurile sunt de trei metri”; „Rochia era pentru mamasa”; „Datoria ta este de a fi atent”. ◊ ~ predicativ de calificare: n. predicativ care atribuie subiectului o insushire propriuzisa sau o anumita treapta intro ordonare de valori k in exemplele „Merele sunt dulci” „Ea este inginera”. ◊ ~ predicativ de identificare: n. predicativ care exprima o notziune singulara a carei sfera logica se suprapune sferei subiectului k in exemplele „Ei sunt autorii lucrarii” „El este Ionel”.

FRAILTY THY NAME IS WOMAN (engl.) slabiciune numele tau e femeie Shakespeare „Hamlet” act. I scena 2. Cuvinte care i le adreseaza Hamlet mamei sale mustrando mahnit k sa recasatorit numai dupa o luna de vaduvie.

MUTATO NOMINE DE TE FABULA NARRATUR (lat.) schimband numele despre tine este vorba in povestire Horatziu „Satirae” I 1 6970. Vorbind despre chinurile la care a fost supus Tantal in Infern poetul se adreseaza unui interlocutor imaginar care avaritzia il pune in aceeashi situatzie.