FÁIMĂ s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva ori ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima).

faimă sf [At: MARCOVICI, C. 75 / V: (înv) famă / Pl: ~me / E: ml fama după defăima] 1 (Asr) Veste (neașteptată). 2 (Asr) Zvon. 3 Apreciere elogioasă a publicului față de cineva sau ceva Si: celebritate (1), renume, (îvp) fală (2). 4 Reputație.

FÁIMĂ, faime, s. f. Renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neașteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima).

FÁIMĂ, faime, s. f. Renume, reputație. Două lucruri sînt prețioase în Munții Apuseni și le-au făcut faima: oamenii și aurul. BOGZA, Ț. 9. Scamatorul își vedea faima atîtor zeci de ani – înjosită pentru totdeauna. SAHIA, N. 69. ♦ (Rar) Veste neașteptată, de mirare; zvon. În sat să lățise faima, că zmeul a furat pe fata văduvei. RETEGANUL, P. V 24. Se împrăștie faima venirei lui. EMINESCU, N. 27.

FÁIMĂ s.f. Renume, reputație. ♦ Veste, răsunet. [< lat. fama, după defăima].

FÁIMĂ s. f. renume, reputație. (< lat. fama)

FÁIMĂ ~e f. 1) Apreciere publică înaltă a unei persoane sau a unui lucru pentru calitățile deosebite; renume; slavă; reputație; popularitate. 2) Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă); reputație. 3) rar Veste surprinzătoare; știre falsă; zvon. [G.-D. faimei] /<lat. fama

faimă f. veste, renume: cu a gândirilor lui faimă EM. [Lat. FAMA].

*fáĭmă f., pl. e (lat. fâma [d. fâri, a vorbi], cu aĭ din defaĭm). Veste, renume: ĭ-a mers faĭma în lume.

!fáimă (fai-) s. f., g.-d. art. fáimei

fáimă s. f. (sil. fai-), g.-d. art. fáimei; pl. fáime

FÁIMĂ s. 1. v. celebritate. 2. notorietate, prestigiu, renume, reputație, vază, (înv.) vâlvă. (Un medic de ~.) 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputație.

FAIMĂ s. 1. celebritate, glorie, prestigiu, renume, reputație, (fig.) strălucire. (Și-a cîștigat o ~ fără precedent.) 2. notorietate, prestigiu, renume, reputație, vază, (înv.) vîlvă. (Un medic de ~.) 3. popularitate, renume, reputație, (înv.) poporalitate, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.) 4. renume, veste, (pop.) pomină. (I-a mers ~ pretutindeni.) 5. nume, renume, reputație. (Se bucură de ~ rea.)

fáimă s. f. – Reputație, renume, celebritate. – Var. (înv.) famă. Lat. fama, dar der. directă pare incertă; este mai curînd cuvînt neol., format din latină pe baza modelului lui defăima (Candrea, Rom., XXXI, 308; Tiktin; Pușcariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru).