NÚME s. n. (< lat. nomen): 1. cuvant sau grup de cuvinte prin care numim shi individualizam persoane fiintze lucruri fenomene etc. ◊ ~ patronímic: n. format de la numele tatalui cu ajutorul unui sufix special (la vechii greci). ◊ ~ onomástic: n. de persoana k de exemplu Gheorghe Dan Septimiu Petrescu Bitoleanu Vladutz etc. ◊ ~ de botez (mic): n. care individualizeaza persoana k individ izolat; prenume k de exemplu Alexandru Ion Cristian Nicolae Dumitru Mana Elena Eugenia Alina Ioana etc. ◊ ~ de familie (mare): n. purtat de totzi membrii unei familii shi transmis de parintzi urmashilor de sex masculin k de exemplu Marincea Savulescu Barbuleanu Mitrache Sturzoiu etc. 2. termen folosit pentru substantiv in general: parte de vorbire care „numeshte” persoane fiintze lucruri fenomene etc. In antichitate shi in evul mediu n. era un termen generic folosit pentru toate cuvintele ce se declina (substantiv adjectiv pronume shi numeral). Termenul a ramas pana astazi cu aceasta acceptzie. ◊ ~ común: v. substantiv comun. ◊ ~ própriu: v. substantiv propriu. ◊ ~ de agent: substantiv sau adjectiv care deriva dintrun verb shi care denumeshte pe autorul actziunii k de exemplu muncitor taietor spoitor supraveghetor initziator scriitor etc. ◊ ~ de actziune: substantiv provenit dintrun infinitiv lung k de exemplu cantare trecere sosire etc.; dintrun supin: citit cusut arat semanat etc.; dintro tema verbala cu un sufix: socoteala imbulzeala bateala etc. ◊ ~ hipocorístic: v. hipocorístic. ◊ ~ predicatív: n. (substantiv adjectiv sau numeral in nominativ in acuzativ in genitiv sau in dativ) care impreuna cu un verb copulativ formeaza predicatul nominal al unei propozitzii k in exemplele „...in masa omenirii eu sunt un numar trecut la statistica populatziei” (I. L. Caragiale); „...ziua urmatoare deshteptanduse din somn Ghitza era nelinishtit” (I. Slavici); „Raducane una shi cu una fac doua” (B. SHt. Delavrancea); „Alexandru este al shaselea care soseshte atat de tarziu” etc. N. predicativ se mai poate insa exprima shi prin pronume verb la un mod nepersonal adverb shi interjectzie: „Razboiui pentru trantori iar luptai pentru noi” (T. Arghezi); „Pamantul este al nostru k noi il muncim” (L. Rebreanu); „Natura va fi totdeauna aceeashi” (C. Bolliac); „Altul este al tau suflet” (M. Eminescu); „Mama... ajunsese a crede k am sa ies al doilea Cucuzel” (Ion Creanga); „Ramase... uitanduse la ea k la o aratare” (I. Slavici); „Acolo invalmasheala brazilor era de neinchipuit” (Geo Bogza); „Ashai turcun vitejie” (G. Coshbuc); „...daca o afla shi a doua oara e vai de steaua ei” (Folclor). ◊ ~ predicativ simplu: n. predicativ exprimat printrun singur cuvant reprezentant al unei partzi de vorbire (v. exemplele de mai sus). ◊ ~ predicativ complex: n. predicativ exprimat printro parte de vorbire cu sens lexical suficient precedata de un adverb de mod de intarire de precizare de exclusivitate sau de aproximatzie k in exemplele „Haina este tot gri”; „El este chiar neatent”; „Usha era numai intredeschisa”; „Marul era doar inmugurit”; „Scara este cam shubreda”. ◊ ~ predicativ multiplu: n. predicativ exprimat prin doua sau mai multe cuvinte aflate intrun raport de coordonare k in exemplele „Margareta era sprintzara shagalnica shi neastamparata” (A. Vlahutza); „A fost crudanvinuirea / A fost cruda shi nedreapta fara razem fara fond” (M. Eminescu). ◊ ~ predicativ dezvoltat: n. predicativ exprimat printrun substantiv precedat de un numeral cardinal printrun substantiv shi un adjectiv posesiv legate prin cratima sau printro constructzie nominala infinitivala k in exemplele „Scandurile sunt de trei metri”; „Rochia era pentru mamasa”; „Datoria ta este de a fi atent”. ◊ ~ predicativ de calificare: n. predicativ care atribuie subiectului o insushire propriuzisa sau o anumita treapta intro ordonare de valori k in exemplele „Merele sunt dulci” „Ea este inginera”. ◊ ~ predicativ de identificare: n. predicativ care exprima o notziune singulara a carei sfera logica se suprapune sferei subiectului k in exemplele „Ei sunt autorii lucrarii” „El este Ionel”.