NÚME nume s. n. 1. Cuvant sau grup de cuvinte prin care numim aratam cum se cheama o fiintza sau un lucru o actziune o notziune etc. shi prin care acestea se individualizeaza. ◊ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume care il poarta totzi membrii aceleiashi familii shi care se transmite de la parintzi la copii. Ziua numelui = zi in care cineva ishi sarbatoreshte onomastica. ◊ Loc. adj. Fara (de) nume = a) care nu este shtiut cunoscut; anonim obscur; b) care impresioneaza puternic. ◊ Loc. adv. Pe nume = a) spunandui numele adresanduse cu numele; b) direct raspicat. ◊ Loc. prep. In numele... = a) in locul cuiva din partea din insarcinarea cuiva (sau a ceva); b) invocand puterea autoritatea cuiva. ◊ Expr. Zii pe nume! = a) spunemi numele lui aminteshtemi numele lui (de care numi aduc aminte momentan); b) se spune cand nutzi aminteshti momentan numele unui obiect al unei fiintze. A lovi (sau a pali ai trage cuiva una) in numele tatalui = a lovi ai trage (cuiva una) drept in frunte. (Fam.) Sa numi (mai) zici pe nume daca... = sa ma desconsideri daca... sa nu ma mai recunoshti daca... A cunoashte (pe cineva) numai dupa (sau din) nume sau a auzi de numele cuiva = a cunoashte (pe cineva) din auzite fara sal fi vazut vreodata. A nui (mai) shti (sau auzi) cuiva de nume = a nu mai shti nimic despre cineva. A (nu) lua (cuiva ceva) in nume de rau = a (nu) se supara a (nu) interpreta in mod greshit cele spuse de cineva. A lua in nume de bine (pe cineva) = a aprecia (pe cineva) a tzine (la cineva). Pentru numele lui Dumnezeu! formula exclamativa care insotzeshte o rugaminte sau care exprima iritare indignare nedumerire. Pe numele (cuiva) = (despre un act o proprietate etc.) inscris k proprietate legala (a cuiva). (In imprecatzii) Venitziar (sau pieritziar) numele sau sa nu(tzi) mai aud de nume nu tziash mai auzi de nume acolo satzi ramana numele se spune cuiva care nul potzi suferi care doreshti sa nul mai vezi niciodata a carui moarte o doreshti. ♦ (Fiz.) Sens. 2. Calificativ atribut; porecla; p. ext. titlu rang. ◊ Loc. adv. Cu (sau sub) nume de... = a) cu titlul de... sub forma de... in chip de...; b) sub pretext k... pe motiv k... spunand k...; ◊ Expr. (Numai) cu numele = de forma fara sa corespunda realitatzii. 3. Reputatzie faima. ◊ Expr. A scoate (sau ai ieshi a scorni etc. cuiva) nume (rau) = a face cuiva sau a capata faima reputatzie rea a (se) vorbi de rau despre cineva. Ashi face (un) nume = a ajunge cunoscut vestit prin actziuni pozitive. Ai merge (cuiva) numele k... = a se spune despre cineva k... 4. (Reg.) Pretext motiv. 5. Termen generic pentru partzile de vorbire care se declina; spec. substantiv. ◊ Nume de agent = substantiv sau adjectiv care deriva dintrun verb shi care denumeshte pe cel ce savarsheshte actziunea pe autorul actziunii. Nume predicativ = cuvant care impreuna cu un verb copulativ formeaza predicatul unei propozitzii. Lat. nomen.