NÚME n. 1) Denumire data unei fiintze sau unui obiect pentru a le individualiza. ◊ ~ mic prenume. ~ de botez nume care se da cand se boteaza copilul. ~ de familie nume purtat de membrii aceleiashi familii shi transmis de la parintzi la copii. Ziua ~lui onomastica. A spune (sau a zice) pe ~ a) a rosti numele cuiva; b) a se adresa cu numele; b) a numi direct fara ocolishuri. Zii pe ~! a) spunemi numele (k lam uitat); b) numeshte direct! Sa numi (mai) zici pe ~ se spune cand cineva este ferm convins de un lucru shi vrea sal creada shi altzii. A da (sau a pune) ~ a (de)numi. Cum tzii ~le? cum te cheama? In ~le cuiva sau a ceva a) pentru binele sau pentru cauza cuiva sau a ceva; b) din partea cuiva sau a ceva; din imputernicirea cuiva. In ~le legii avand la baza prescriptziile legii. A nui (mai) shti (sau auzi) cuiva de ~ a nu mai shti nimic despre cineva; a nu mai avea nici o veste despre cineva; ai pierde urma. Sa nutzi mai aud de ~ nu mai vreau sa shtiu de tine. 2) Cuvant prin care este calificat cineva sau ceva; calificativ. ◊ Cu (sau sub) ~ de prezentanduse k; sub forma de; in chip de. A (nu) lua in ~ de rau a (nu) presupune k cineva intentzioneaza ceva rau; a (nu) se supara. 3) Supranume dat unei persoane (de obicei in batjocura) bazanduse pe o trasatura caracteristica a acesteia; porecla. 4) Opinie publica buna sau rea despre cineva sau ceva; faima; reputatzie. ◊ Cu ~ vestit; renumit. Fara (de) ~ a) care nu este cunoscut publicului; b) care nu este identificat; anonim. Ashi face un ~ a fi cunoscut publicului printro activitate prodigioasa. A lasa un ~ a lasa o faima buna. Ai merge ~le a i se duce vestea. 5) ling. Denumire comuna pentru substantiv adjectiv pronume shi numeral. ◊ ~ comun substantiv comun. ~ propriu substantiv propriu. ~ de agent autor al actziunii exprimat printrun substantiv sau un adjectiv derivat de la un verb. ~ predicativ parte nominala a predicatului. /<lat. nomen