núme (núme) s. n. 1. Denumire. 2. Faima reputatzie. Mr. numa megl. numi istr. lume. Lat. nōmĕn (Pushcariu 1206; CandreaDens. 1558) cf. it. port. nome fr. cat. nom sp. nombre. Der. este cam neregulata facuta pe baza nominativului k shi in alte idiomuri romanice (cf. totushi sard. lumene) shi cu un schimb o › u care se explica in general prin influentza lui numar. Mai curind e vorba de o confuzie deja in lat. intre nōmĕn „nume” shi nūmĕn „vointza divina” cf. in nume de bine „sub auspicii bune” unde nume pare sa reprezinte lat. nūmĕn. Der. anume adv. (adica dupa nume; in detaliu; intentzionat inadins); anumit adj. (cert determinat) formatzie neologica; numi vb. (a chema a pune nume; a desemna); numire s. f. (desemnare); numitoare s. f. (inv. nominativ); numitor s. m. (mat.); denumi vb. (a pune nume) dupa fr. dènomer; supranume s. n. (porecla) dupa fr. surnom; supranumi vb. (a porecli) din fr. surnommer. Cf. pronume.