nimeri¹ [At: COD. VOR. 58/9 / V: nem~, (îrg) num~ / Pzi: ~resc, (reg) nimer; nimăr, 3 (reg) nimere, nimăre / E: bg намеря] 1 vt A găsi pe cineva sau ceva din întâmplare. 2 vi A da peste... 3 vt A găsi alegând din mai multe posibilități ceea ce corespunde, într-o împrejurare dată, adevărului sau necesității. 4 vt (Fșa) A ghici. 5-6 vi (Îe) A ~ bine (sau ~ rău) A raționa corect (sau incorect). 7-8 (Îae sau, fam, a o ~ ori a o ~ bine sau rău) A proceda (așa cum trebuie sau) cum nu trebuie. 9 vt (Fam; îe) A o ~ (bine) A spune lucrurilor pe nume. 10 vt (Fam; îae) A ghici. 11 vt (Îe) A (o) ~ ca Irimia (sau ca Ivan, ca Stan) cu oiștea-n gard, sau a (o) ~ ca țiganul la împărat, a (o) ~ ca nuca-n perete A proceda exact cum nu trebuie. 12 vt (Îae) A-și face o socoteală greșită, nepotrivită. 13 vt (Îe) A (o) ~ (ca țiganul) miercurea (sau vinerea) la stână A ajunge undeva într-un moment nepotrivit. 14 vr A fi de față întâmplător Si: (nob) a se năpădi (17). 15 vr A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel Si: a se potrivi, (pop) a se brodi. 16 vrr (Pop) A se potrivi unul cu altul. 17 vru A se întâmpla. 18 vi A sosi undeva sau de undeva pe neașteptate, din întâmplare. 19 vi A izbuti să ajungă la locul dorit. 20 vi A reuși să găsească ținta căutată. 21-22 vtr (Fșa) (A atinge pe cineva sau) a se lovi țintind cu o armă, cu un obiect aruncat, cu un proiectil Si: (pop) a (se) păli. 23 vt (Spc) A lovi în țintă. 24 vt (Pop; îe) Cine nu chitește, nu nimerește Cine nu se gândește bine când face ceva, nu nimerește. 25 vi A izbuti să atingă scopul urmărit Si: a reuși. 26 (Spc) vi A reuși în munca întreprinsă.

nimeri² png vz nimeni

NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge, a lovi (unde trebuie) cu un obiect aruncat sau cu proiectilul unei arme. Se întîmpla să nu nimerească paserile cu săgeata. CREANGĂ, P. 245. Paloșul mi-l învîrtea, În Mogoș îl azvîrlea, Dar nici că mi-l nimerea. ALECSANDRI, P. P. 154. A slobozit un pistol asupră-mi, dar nu m-a nimerit. NEGRUZZI, S. I 24. ◊ Absol. Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 14. 2. Intranz. A ajunge, a sosi undeva, uneori din întîmplare, a ajunge la... Sosiră în București dimineața și nimeriră tocmai bine spre amiazi în strada Argintari. REBREANU, R. I 268. Se vede că tot mai ai oleacă de noroc, de-ai nimerit tocmai la mine. CREANGĂ, P. 90. Lîng-a Docolinei vad, Nimerit-au, poposit-au... Zece care mocănești. ALECSANDRI, P. II 104. 3. Tranz. A afla, a găsi, a descoperi pe cineva sau ceva (printr-o întîmplare). Niciodată n-a nimerit-o acasă singură. REBREANU, I. 104. Nu știa ce să facă, ca s-o poată găsi și nimeri. ȘEZ. V. 66. A nimerit orbul Brăila v. orb. ♦ Intranz. A da de... Între-acestea nimeresc peste o urmă de bou, plină cu apă limpede. RETEGANUL, P. I 45. 4. Intranz. (Deseori urmat de determinări calitative) A găsi o cale, o soluție pentru o anumită situație sau împrejurare; a o potrivi. Acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Tranz. Nu știa cum s-o nimerească mai bine. ISPIRESCU, L. 259. (Expr.) A o nimeri ca Ieremia cu oiștea-n gard v. gard. ♦ A ghici. Poate mărgăritar! – Chiar ai nimerit. DRĂGHICI, R. 98. (Tranz.; atestat în forma nemeri) N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43. 5. Refl. unipers. A se întîmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel sau într-un anumit loc. De data asta se nimerise ca sărbătorile creștinești să le facem și noi după lege, pe loc, în port. BART, S. M. 96. 6. Refl. A se găsi, a se afla (din întîmplare) undeva. Îmi dau drumul jos, prăbușit, și mă nimeresc cu capul în dreptul unui bolovan. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. ♦ A fi (din întîmplare) la îndemînă, a cădea sub mînă. [Țăranii] spărgeau și sfărîmau ce se nemerea. REBREANU, R. II 231. 7. Refl. (Popular) A se potrivi, a se asemăna cu cineva. (Atestat în forma nemeri) Ai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne nemerim. BIBICESCU, P. P. 25. – Variante: nemerí, înnemerí vb. IV.

A NIMERÍ ~ésc 1. tranz. 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat. * A-l ~ pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hatârul cuiva. A o ~ bine a) a (nu) da greș; b) a spune ceva potrivit. 2) A găsi pe baza unor informații prealabile. ~ drumul. 2. in-tranz. A ajunge pe neașteptate (într-un loc sau într-o situație); a se trezi; a se pomeni; a cădea; a pica. ~ în încurcătură. ◊ ~ tocmai bine (sau la țanc) a veni la momentul potrivit. /<bulg. nameria

A SE NIMERÍ mă ~ésc intranz. 1) A se întâmpla să fie într-un anumit fel. ◊ Ce se ~ește indiferent ce; orice. Cu ce se ~ește cu orișice. 2) A se afla din întâmplare (undeva); a se întâmpla. 3) pop. A avea trăsături comune; a fi pe potrivă (unul cu altul); a se potrivi. /<bulg. nameria

nimerì v. V. nemerì.

mimeri v vz nimeri

nemeri v vz nimeri

numeri v vz nimeri

ÎNNEMERÍ vb. IV v. nemeri.

nemerì v. 1. a ajunge la timp: a nemerit în oraș pe înserate; 2. a afla, a găsi: ai nemerit casa; 3. a atinge ținta: a nemeri cu pușca; 4. fig. a ghici: n’ai nemerit; 5. a se potrivi: nu se nemerește; 6. a se întâmpla: se nemerise tata în casă. [Slovean NAMERITI SE, a ajunge, a întâlni].

nemerésc v. tr. (vsl. na-mĭeriti, a măsura, d. mĭera, măsură; sîrb. nameriti se na, a întîlni, a nemeri; bg. namiram, găsesc. V. dumeresc, smeresc, smerin). Lovesc unde am ochit: l-a nimerit c’o peatră în picĭor, cu pușca. Găsesc ceva stabil: a nemeri drumu. Fig. Ghicesc, brodesc: l-aĭ nemerit (saŭ intr. aĭ nemerit) bine cînd ĭ-aĭ zis „hoț”. V. intr. Ajung din întîmplare: am nemerit acasă, an nemerit la el. V. refl. Mă potrivesc: nu se nemerește ce zicĭ tu cu ce zice el. Mă întîmplu, mă brobodesc: se nemerise să fie și el acolo (V. zgodesc). – În vest și îne- saŭ înne-, în est și nim-.

nimerésc V. nemeresc.

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 să nimereáscă

nimerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 sg. și pl. nimereáscă

nimeri

nemeresc, -ream 1 imp.

NIMERÍ vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a păli, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (A ~ drept în țintă.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treabă.) 6. (pop. și fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibăci. (Cum de ai ~t-o atât de bine?) 7. a se întâmpla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (înv. și reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tâlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fiu și cu acolo.) 8. a apuca, a se întâmpla, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce a ~.) 9. v. cădea.

NIMERÍ vb. v. izbuti, reuși.

nimeri vb. v. IZBUTI. REUȘI.

NIMERI vb. 1. a ajunge, a atinge, a izbi, a lovi, o ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonțul a ~ iepurele.) 2. a ochi, (pop.) a păli, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (A ~ drept în țintă.) 3. a (se) potrivi, (Ban. și Transilv.) a (se) păsăli. (Potcoava nu se ~.) 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treabă.) 6. (pop. și fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibăci. (Cum de ai ~t-o atît de bine?) 7. a se întîmpla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (înv. și reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tîlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fiu și eu acolo.) 8. a apuca, a se întîmpla, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce ~.) 9. a cădea, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea s-a ~ într-o sîmbătă.)

nemerí (nemerésc, nemerít), vb. – 1. A lovi la țintă, a ținti. – 2. A lovi unde trebuie. – 3. A afla, a întîlni. – 4. A veni din întîmplare. – 5. (Refl.) A se petrece, a avea loc. – 6. (Refl.) A coincide, a concorda, a cădea de acord. – Var. nimeri, înimeri. Sl. namĕriti „a măsura” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 193), cf. bg. namiram „a afla”, sb. namjeriti „a nimeri”, sl. namĕrjenije „alb”. – Der. nemerit, adj. (țintit); nemereală, s. f. (întîmplare); nemernic, adj. (înv., străin; vagabond, mizerabil), din nemeri (4) cu suf. -nic, sau din sb. nemenik „persoană sosită din întîmplare”; nemernici, vb. (a hoinări, a trîndăvi, a cerși); nemernicie, s. f. (înv., condiție de străin; hoinăreală, trîndăveală). Pentru semantismul lui nemernic, cf. Șeineanu, Semasiol., 204.

a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard expr. a face o gafă.