ghici vt [At: BARAC A. 33/9 / V: (Mol; Trs) gaci / Pzi: ghicesc / E: nct] 1 A descoperi intentziile cuiva. 2 (In superstitzii) A prezice viitorul. 3 vt A dezlega o taina o enigma etc. 4 A dezlega o ghicitoare (2). 5 vr A se vedea nelamurit.

GHICÍ ghicesc vb. IV. Tranz. 1. A descoperi a afla a intzelege (prin iscusintza mintzii). Il masor shi eu incercind sa ghicesc ce ginduri are. CAMIL PETRESCU U. N. 199. Frumos chipesh avea o uitatura lunga vie shi cam ascunsa de nul ghiceai nicicit cear vrea shi ce nar vrea. DELAVRANCEA S. 25. Frumoasa fataa ghicit k e frumoasa. EMINESCU O. I 80. ♦ (Cu privire la o ghicitoare) A dezlega ai afla raspunsul. Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU P. P. 225. 2. Fig. A intui a simtzi a intrezari. Cirduri de ciori goneau buimace spre adaposturile ghicite in zare. GALACTION O. I 79. Din mladierea glasului... a ghicit indata k prin intuneric umbra a suris cu intentzii pacifice. C.PETRESCU A. 278. ◊ Refl. pas. Afara intunerecul staruie compact. Se ghicesc totushi siluetele masive ale muntzilor apropiatzi. BOGZA TZ. 60. 3. (In credintza shi practicile obscurantiste) A prezice viitorul. A imblat pe la vraci shi filozofi k sa le caute la stele shi sa le ghiceasca daca or sa faca copii. ISPIRESCU L. 1. ◊ Absol. Se gindi sa trimita dupa baba tziganca care o shtia ea sai ghiceasca dar pe urma i se facu frica se razgindi shi incepu sashi ghiceasca singura. DUMITRIU N. 104. Imperativ: ghiceshte shi ghíci. Varianta: (Mold. Transilv.) gicí (CREANGA P. 150 ALECSANDRI T. 944 JARNÍKBIRSEANU D. 31) vb. IV.

A GHICÍ ~ésc 1. tranz. 1) A afla prin presupunere; a determina intuitiv sau prin deductzie. ~ gandurile cuiva. ~ pe cineva dupa glas. 2) (ghicitori sharade enigme) A patrunde cu mintea gasind explicatzia. 3) A vedea foarte vag (din cauza departarii a intunericului etc.); a intrezari; a intrevedea. 2. intranz. (in superstitzii) A prezice viitorul (tragand cartzile in bobi etc.). /cf. bulg. gadkam

ghicì v. 1. a prezice ce are sa se intample a descoperi ceeacei ascuns; 2. a ajunge sa cunoasca sa patrunza cugetul cuiva; 3. a gasi explicatziunea: a ghici o sharada. [SHi gaci: origina necunoscuta].

GACÍ vb. IV V. ghici.

gaci vt vz ghici

GACÍ vb. IV v. ghici.

GHICÍT s. n. Faptul de a ghici; ghicire. ◊ Loc. adv. Pe ghicite = pe nimerite la intimplare la noroc. Forma gramaticala: (in loc. adv.) ghicite.

GICÍ vb. IV v. ghici.

GHICÍT n. v. A GHICI. * Pe ~e la nimereala; la voia intamplarii. /v. a ghici

ghicésc (vest) shi gicésc (est) v. tr. (din *ghiocesc d. ghioc melcu carel intrebuintzeaza TZigancele la ghicit. Imper. ghiceshte shi fam. ghicĭ). Vest. Prezic spun trecutu shi viitoru. Presimt: a ghicit cel ashteapta. Dezleg rezolv: a ghici o enigma. V. cinel.

gicésc V. ghicesc.

ghicí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ghicésc imperf. 3 sg. ghiceá; conj. prez. 3 sa ghiceásca; imper. 2 sg. ghicéshte/ghici neg. nu ghicí

ghicí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ghicésc imperf. 3 sg. ghiceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ghiceásca; imper. 2 sg. ghicéshte neg. nu ghicí

ghici (conj. ghiceasca)

ghicíte (pe ~) loc. adv.

ghicít s. n. (pl. ghicite in loc. pe ~)

ghicesc ghici ! impr.

GHICÍ vb. 1. v. intui. 2. a afla a descoperi (rar) a banui. (Ai ~ ceam vrut sa spun.) 3. v. banui. 4. a dezlega. (A ~ o cimilitura.) 5. a prevesti a prezice a proroci (frantzuzism inv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)

GHICI vb. 1. a intui a intrevedea a intrezari a prevedea a sesiza (fig.) a mirosi a patrunde. (A ~ desfashurarea evenimentelor.) 2. a afla a descoperi (rar) a banui. (Ai ~ ceam vrut sa spun.) 3. a banui a crede a gindi ashi imagina ashi inchipui a intrezari a presupune a prevedea a socoti a shti a visa (rar) a prevesti (inv. shi reg.) a nadai (reg.) a chibzui a probalui (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ k se va intimpla astfel?) 4. a dezlega. (A ~ o cimilitura.) 5. a prevesti a prezice a proroci (frantzuzism inv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)

ghicí (ghicésc ghicít) vb. A descoperi a afla a intui. Var. (inv.) gici. Mr. angucescu angucire. Origine obscura. Pare a fi in legatura cu sl. gadati „a ghici” (Cihac II 111; Berneker 288) prin intermediul sl. gadačĭ „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu apud Philippide II 714) de unde o forma rom. *gid(a)ci sau gitci redusa ulterior. Cf. shi bg. gatkam „a propune o ghicitoare” gadam „a ghici”. Der. de la ghioc propusa de Laurian shi pastrata de Scriban nu pare posibila. Der. ghicitor s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitura; brindushadetoamna Colchicum autumnale); ghicitura s. f. (cimilitura); ghiceala s. f. (cimilitura).

gací gacesc vb. tranz. (pop.) A inventa a nascoci a cobi: „...shin veci nam auzat sa fie draci acolo; numai babele gacesc cate shi cate vorbesc” (BiltziuDancush 2005: 142). Din ghici „a descoperi a afla” (MDA).