GHICÍ ghicesc vb. IV. Tranz. 1. A descoperi a afla a intzelege (prin iscusintza mintzii). Il masor shi eu incercind sa ghicesc ce ginduri are. CAMIL PETRESCU U. N. 199. Frumos chipesh avea o uitatura lunga vie shi cam ascunsa de nul ghiceai nicicit cear vrea shi ce nar vrea. DELAVRANCEA S. 25. Frumoasa fataa ghicit k e frumoasa. EMINESCU O. I 80. ♦ (Cu privire la o ghicitoare) A dezlega ai afla raspunsul. Ghici ghicitoarea mea. TEODORESCU P. P. 225. 2. Fig. A intui a simtzi a intrezari. Cirduri de ciori goneau buimace spre adaposturile ghicite in zare. GALACTION O. I 79. Din mladierea glasului... a ghicit indata k prin intuneric umbra a suris cu intentzii pacifice. C.PETRESCU A. 278. ◊ Refl. pas. Afara intunerecul staruie compact. Se ghicesc totushi siluetele masive ale muntzilor apropiatzi. BOGZA TZ. 60. 3. (In credintza shi practicile obscurantiste) A prezice viitorul. A imblat pe la vraci shi filozofi k sa le caute la stele shi sa le ghiceasca daca or sa faca copii. ISPIRESCU L. 1. ◊ Absol. Se gindi sa trimita dupa baba tziganca care o shtia ea sai ghiceasca dar pe urma i se facu frica se razgindi shi incepu sashi ghiceasca singura. DUMITRIU N. 104. Imperativ: ghiceshte shi ghíci. Varianta: (Mold. Transilv.) gicí (CREANGA P. 150 ALECSANDRI T. 944 JARNÍKBIRSEANU D. 31) vb. IV.