ghicí (ghicésc ghicít) vb. A descoperi a afla a intui. Var. (inv.) gici. Mr. angucescu angucire. Origine obscura. Pare a fi in legatura cu sl. gadati „a ghici” (Cihac II 111; Berneker 288) prin intermediul sl. gadačĭ „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu apud Philippide II 714) de unde o forma rom. *gid(a)ci sau gitci redusa ulterior. Cf. shi bg. gatkam „a propune o ghicitoare” gadam „a ghici”. Der. de la ghioc propusa de Laurian shi pastrata de Scriban nu pare posibila. Der. ghicitor s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitura; brindushadetoamna Colchicum autumnale); ghicitura s. f. (cimilitura); ghiceala s. f. (cimilitura).