MINÚNE minuni s. f. 1. Fenomen ieshit din comun surprinzator atribuit divinitatzii sau altor fortze supranaturale. ◊ Loc. adv. K prin minune = dintrodata pe neashteptate. 2. P. gener. Lucru fapt fenomen uimitor neobishnuit extraordinar; minunatzie. ◊ Cele shapte minuni ale lumii = shapte dintre operele celebre ale Antichitatzii. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare exclamatzie care exprima uimire admiratzie neincredere etc. fatza de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = mash mira sa... Minunea minunilor formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insushiri exceptzional de frumoase care uimeshte produce admiratzie; minunatzie. ◊ Loc. adj. shi adv. De minune = admirabil minunat extraordinar. ♦ Persoana cu calitatzi (fizice sau morale) exceptzionale. Lat. *mirio onis.

minune sf [At: PSALT. 202 / V: (inv) ~uine (reg) men~ ~nie / Pl: ~ni (rar) ~nuri / E: ml *mirio onis] 1 Fapt extraordinar fenomen supranatural atribuit fortzei divine Si: miracol (inv) ciuda ciudesa diva. 2 (Pex) Lucru ieshit din comun inexplicabil Si: ciudatzenie minunatzie (1). 3 (Ilav) (K) prin ~ Pe neashteptate. 4 (Ie) E ~ (sau ce ~) E de mirare (k...) 5 Minunatzie (2). 6 (Pgn) Lucru exceptzional. 7 (Is) Cele shapte ~ni (ale lumii sau rar din lume) SHapte monumente antice majoritatea disparute azi impresionante prin dimensiuni shi prin realizare tehnica shi artistica. 8 Persoana considerata intruchipare a perfectziunii a frumusetzii. 9 (Buc Mar; prin antiteza) Lucru deosebit de rau Si: pacoste. 10 (Reg; art.) Drac. 11 (Asr) Mirare (1). 1213 (Iljv) De ~ (In mod) admirabil. 1415 (Iljv) Cu ~ (In chip) uimitor. 16 (Inv; ilav) A ~ In mod surprinzator. 17 (Reg; ilav) Da ~ Din curiozitate Si: numai asha (fam) k chestie. 1819 (Reg; ie) A fi (sau a face) de ~ (sau de ~a lumii) (A fi sau) a face pe cineva de ras. 20 (Reg; ie) A se duce A se duce vestea. 21 (Inv) Admiratzie.

MINÚNE minuni s. f. 1. Fenomen ieshit din comun surprinzator atribuit fortzei divine sau altor fortze supranaturale. ◊ Loc. adv. K prin minune = dintro data pe neashteptate. 2. P. gener. Lucru fapt fenomen uimitor neobishnuit extraordinar; minunatzie. ◊ Cele shapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute shapte monumente din antichitate impresionante prin dimensiuni shi realizare tehnica. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare exclamatzie care exprima uimire admiratzie neincredere etc. fatza de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = mash mira sa... Minunea minunilor formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insushiri exceptzional de frumoase care uimeshte produce admiratzie; minunatzie. ◊ Loc. adj. shi adv. De minune = admirabil minunat extraordinar. ♦ Persoana cu calitatzi (fizice sau morale) exceptzionale. Lat. *mirio onis.

MINÚNE minuni s. f. 1. Pretins fenomen supranatural care in credintzele mistice e atribuit interventziei unei fortze divine; miracol. Parca ashtepta k acolo pe dealul din zare... sa se intimple o minune. DUMITRIU P. E. 58. Minuni in vremea noastra nu vaz a se mai face. ALEXANDRESCU P. 130. Taina so istorisim Minunea so povestim. JARNÍKBIRSEANU D. 513. ◊ Loc. adv. K prin minune = dintro data pe neashteptate k shi cum sar fi intimplat o minune. Un orash nou rasare k prin minune pe apa alaturi de cel vechi de pe uscat. BART E. 330. Atunci k prin minune se shi trezeshte Ivan la poarta raiului! CREANGA P. 307. 2. Lucru uimitor neobishnuit extraordinar care umple de mirare; minunatzie ciudatzenie. Vazind shi aceasta mare minune fuga la stapinasa shii spune k femeia cea de ieri are acum o virtelnitza de aur care deapana singura. CREANGA P. 98. Nu simtzitzi can proaste lucruri voi vedetzi numai minuni? EMINESCU O. I 157. Fa in viatza o minune Hotarindute ami spune Adevar neprelucrat. ALECSANDRI P. I 211. Cele shapte minuni ale lumii = nume dat unor monumente din vechime cunoscute shi admirate de lumea intreaga pentru maretzia lor. Voi atzi vazut... Una din cele shapte minuni milenarul zid chinezesc. BOUREANU S. P. 10. A opta minune a lumii se spune (de obicei ironic) despre un lucru care provoaca admiratzie sau uimire. ◊ Expr. A face minuni = a) (determinat prin «de vitejie» «de bravura» etc.) a face ceva uimitor greu de indeplinit a se distinge prin fapte stralucite. Lam vazut cu ochii mei facind minuni de vitejie. ALECSANDRI T. II 14. Rominii facusera minuni de vitejie shi dovedisera cit de puternica este natzia cea mai mica cind se lupta pentru libertatea sa. BALCESCU O. I 194; b) a produce un efect foarte bun. Medicamentul acesta face minuni. Mare minune (sau minune mare) exclamatzie care exprima uimire admiratzie etc. SHi atunci minune mare! numai iaca au shi inceput a curge furnicele cu droaia cita pulbere shi spuza cita frunza shi iarba. CREANGA P. 264. Mare minune!... Da bine cum de va gasitzi amindoi in catrintze? ALECSANDRI T. I 269. Mare minuni sa... = mash mira sa... sint aproape sigur k nu... Mare minune sa vina el acum. (Rar) Dea (sau regional da) minune = iaca numai asha k o incercare sa vedem ceo sa se intimple. Da minune ia sa vedem unde are sa se mai ascunza. ISPIRESCU L. 46. A se face de minune = a ieshi din comun; a se face de ris a produce uimire. 3. Lucru foarte frumos incintator care produce admiratzie. Noi shtim can lumei o putere Ce schimba oameni shi destin Dezvaluind privirii noastre Minunea vremilor ce vin. FRUNZA Z. 45. Marie a grait el minunile sint ale noptzii shi la lumina zilei se dovedesc a nu mai fi minuni. SADOVEANU N. P. 42. SHortz cu flori minune mare. COSHBUC P. I 103. ◊ (Repetat la genitiv cu valoare de superlativ) Imparatul nu mai putu de bucurie cind vazu k fiul sau cel mai mic i aduce in casa minunea minunilor. ISPIRESCU E. 38. ◊ De minune = a) (loc. adv.) foarte bine foarte tare admirabil. Toate au avut pretz shi sau vindut de minune. GALACTION O. I 261. Privirea gesturile toata fiintza ei aveau un aer shtrengaresc careo prindea de minune. VLAHUTZA O. A. III 34. Ii picase lui mosh Nichifor doua iepushoare care mergeau de minune la drum. CREANGA P. 109. Vintul bate de minune! ODOBESCU S. I 87; b) (loc. adj.) foarte frumos. Pasarica spune spune Cea poveste de minune! ALECSANDRI P. II 176. Tu atit de negru el atit de alb: era un contrast de minune. NEGRUZZI S. I 40. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» atribuie acestora insushiri superlative) Lumea privea pe postelnicul Zimbolici k pe un model de barbat shi pe dinsa k pe o minune de sotzie. NEGRUZZI S. I 73.

MINÚNE ~i f. 1) Fenomen ieshit din comun; fapt supranatural; minunatzie; miracol. 2) fig. Lucru cu calitatzi extraordinare shi imprevizibile care provoaca admiratzie; minunatzie; miracol. 3) Persoana cu calitatzi (fizice sau morale) ieshite din comun. [G.D. minunii] /<lat. mirio ~onis

minune f. 1. act al puterii divine in afara de legile naturei: minunile Maicii Domnului; 2. lucru extraordinar: un om cu doua capete e o minune; 3. lucru ce cauzeaza mirare: cele shapte minuni ale lumii antice; 4. persoana demna de admiratziune: e o minune de frumusetze; de minune foarte prea bine: frumoasa de minune scrie de minune. [Derivat din mira (= mirune)].

minúne f. (din *mirune lat. mirio ónis om foarte urit prost care se mira de toate. Cp. cu genune sanun). Miracul fapta supranaturala (contrara legilor naturiĭ): Scriptura iĭ atribue luĭ Hristos multe minunĭ. Efect a caruĭ cauza nu e intzeleasa: minunile naturiĭ. Lucru executat cu mare arta saŭ greutate: turnu Eiffel e o minune k shi cele shapte din vechime. Facator de minunĭ facator de miracule vorbind de sfintzĭ. A face minunĭ 1. a face miracule 2. a uĭmi lumea pin talent orĭ prostie: acest dobitoc face minunĭ cu pretentziunile luĭ. Mare minune curios lucru: Undes baniĭ? Aŭ disparut. Mare minune! De minune admirabil foarte: e frumoasa de minune cinta de minune.

minuine sf vz minune

minunie sf vz minune

copílminúne s. m. Copil cu calitatzi deosebite (de obicei artistice) ◊ „Cariera cainilorvedeta este inca shi mai scurta decat cea a copiilorminune.” Sapt. 1 X 71 p. 12; v. shi Cont. 15 I 71 p. 4 (din copil + minune dupa fr. enfant prodige [formatzia aceasta se folosea la inceputul anilor ’40 in legatura in special cu actritza copil Shirley Temple]; H. Mirska in SMFC I 172 FC I 32)

oálaminúne s. f. (gosp.) ◊ „Printre ustensilele moderne cu care tehnica a inzestrat caminele noastre se afla shi oala de fiert sub presiune. Un veritabil «vasminune» care reduce considerabil durata prepararii mancarurilor [...] Altminteri «oalaminune» ishi pierde atributziile moderne devenind oala banala k toate oalele.” Sc. 7 IV 78 p. 2 (din oala + minune dupa germ. Wundertopf)

vasminúne s. n. 1978 (gosp.) Vas de bucatarie a carui constructzie permite prepararea rapida a mancarurilor prin fierbere sub presiune v. oalaminune (din vas + minune dupa oalaminune)

Minuni ale Lumii (Cele shapte) f. pl. operele cele mai remarcabile ale antichitatzii cari au excitat admiratziune mai mult decat celelalte shi anume: Piramidele Egiptului Gradinile suspendate din Babilon Farul din Alexandria Jupiter Olimpianul de Phidias Colosul dela Rhodos Mormantul lui Mausol shi Templul Dianei din Ephez.

minúne s. f. g.d. art. minúnii; pl. minúni

minúne s. f. g.d. art. minúnii; pl. minúni

*oálaminúne s. f. g.d. art. oáleiminúne; pl. oáleminúne

MINÚNE s. 1. v. miracol. 2. v. frumusetze.

MINÚNE s. v. minunare stupefiere surprindere uimire uluiala uluire.

MINUNE s. 1. miracol (inv. shi reg.) taina (inv.) ciuda ciudesa diva mirac semn sila. (Sa intimplat parca o ~.) 2. frumusetze minunatzie splendoare (pop. shi fam.) mindretze (Transilv.) mindrenie (prin Ban.) mindrulenie. (O ~ de fata.)

minune s. v. MINUNARE. STUPEFIERE. SURPRINDERE. UIMIRE. ULUIALA. ULUIRE.

minúne (minúni) s. f. Miracol minunatzie. Origine indoielnica. Se considera der. din lat. mirāri prin intermediul unei forme *miriōnem (CandreaDens. 1138; Candrea; Spitzer BL XIV 48); dar aceasta forma nu a fost confirmata de nici un alt rezultat rom. shi nici un e sigur k rezultatul rom. ar fi corect. Dupa Pushcariu 1094 din a mira prin intermediul unei der. *mirune. Cretzu 348 se gindea la lat. mirabilia imposibil din punct de vedere fonetic shi Koerting 6205 la *mirabilionem. Poate deverbal din *miruna der. expresiv de la mira k clati(na) rushi(na) timpi(na). Der. minuna vb. (a se mira; refl. a se uimi a fi uluit); minunat adj. (miraculos; de mirare grozav); minunatzie s. f. (miracol minune).

A opta minune Expresia „cele shapte minuni ale lumii” inglobeaza cele shapte monumente celebre ale antichitatzii culmi la care ajunsesera shtiintza tehnica shi mai ales arhitectura orientala shi grecoromana. latale in ordinea cronologica a construirii lor: 1) Piramida cea mare de la Gizeh 2) Gradinile suspendate din Babilon (sau ale Semiramidei) 3) Templul Artemisei din Efes 4) Mausoleul din Halicarnas 5) Statuia lui Zeus din Olimpia 6) Farul din Alexandria shi 7) Colosul din Rodos. Aceste monumente au fost denumite „minuni” nu in sens de „miracol” mistic de fenomen supranatural ci in acceptziunea de realizari exceptzionale care depasheau tot ceea ce se construise pina atunci. In acest spirit orice infaptuire grandioasa orice inventzie extraordinara a geniului omenesc primea prin analogie denumirea de „o noua minune” sau „o adevarata minune” sau mai ales „a opta minune”. Astfel dupa aparitzia electricitatzii in secolul trecut sa spus pe buna dreptate k ea este a opta minune datorita contributziei uriashe pentru istoria civilizatziei. SHi cu egala dreptate se spune astazi k energia atomica deschizind cai uluitoare pentru progresul omenirii constituie shi ea a opta minune a lumii. Dupa cum se vede nu se continua numerotarea: a noua a zecea minune etc. Monumentele antichitatzii raminind „cele shapte minuni” de baza fiecare noua realizare geniala este socotita a opta minune a vremilor moderne a epocii respective. IST.