Definitzia cu ID-ul 686655:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
minúne f. (din *mirune lat. mirio ónis om foarte urit prost care se mira de toate. Cp. cu genune sanun). Miracul fapta supranaturala (contrara legilor naturiĭ): Scriptura iĭ atribue luĭ Hristos multe minunĭ. Efect a caruĭ cauza nu e intzeleasa: minunile naturiĭ. Lucru executat cu mare arta saŭ greutate: turnu Eiffel e o minune k shi cele shapte din vechime. Facator de minunĭ facator de miracule vorbind de sfintzĭ. A face minunĭ 1. a face miracule 2. a uĭmi lumea pin talent orĭ prostie: acest dobitoc face minunĭ cu pretentziunile luĭ. Mare minune curios lucru: Undes baniĭ? Aŭ disparut. Mare minune! De minune admirabil foarte: e frumoasa de minune cinta de minune.