copílminúne s. m. Copil cu calitatzi deosebite (de obicei artistice) ◊ „Cariera cainilorvedeta este inca shi mai scurta decat cea a copiilorminune.” Sapt. 1 X 71 p. 12; v. shi Cont. 15 I 71 p. 4 (din copil + minune dupa fr. enfant prodige [formatzia aceasta se folosea la inceputul anilor ’40 in legatura in special cu actritza copil Shirley Temple]; H. Mirska in SMFC I 172 FC I 32)