minúne (minúni) s. f. Miracol minunatzie. Origine indoielnica. Se considera der. din lat. mirāri prin intermediul unei forme *miriōnem (CandreaDens. 1138; Candrea; Spitzer BL XIV 48); dar aceasta forma nu a fost confirmata de nici un alt rezultat rom. shi nici un e sigur k rezultatul rom. ar fi corect. Dupa Pushcariu 1094 din a mira prin intermediul unei der. *mirune. Cretzu 348 se gindea la lat. mirabilia imposibil din punct de vedere fonetic shi Koerting 6205 la *mirabilionem. Poate deverbal din *miruna der. expresiv de la mira k clati(na) rushi(na) timpi(na). Der. minuna vb. (a se mira; refl. a se uimi a fi uluit); minunat adj. (miraculos; de mirare grozav); minunatzie s. f. (miracol minune).