MINÚNE minuni s. f. 1. Pretins fenomen supranatural care in credintzele mistice e atribuit interventziei unei fortze divine; miracol. Parca ashtepta k acolo pe dealul din zare... sa se intimple o minune. DUMITRIU P. E. 58. Minuni in vremea noastra nu vaz a se mai face. ALEXANDRESCU P. 130. Taina so istorisim Minunea so povestim. JARNÍKBIRSEANU D. 513. ◊ Loc. adv. K prin minune = dintro data pe neashteptate k shi cum sar fi intimplat o minune. Un orash nou rasare k prin minune pe apa alaturi de cel vechi de pe uscat. BART E. 330. Atunci k prin minune se shi trezeshte Ivan la poarta raiului! CREANGA P. 307. 2. Lucru uimitor neobishnuit extraordinar care umple de mirare; minunatzie ciudatzenie. Vazind shi aceasta mare minune fuga la stapinasa shii spune k femeia cea de ieri are acum o virtelnitza de aur care deapana singura. CREANGA P. 98. Nu simtzitzi can proaste lucruri voi vedetzi numai minuni? EMINESCU O. I 157. Fa in viatza o minune Hotarindute ami spune Adevar neprelucrat. ALECSANDRI P. I 211. Cele shapte minuni ale lumii = nume dat unor monumente din vechime cunoscute shi admirate de lumea intreaga pentru maretzia lor. Voi atzi vazut... Una din cele shapte minuni milenarul zid chinezesc. BOUREANU S. P. 10. A opta minune a lumii se spune (de obicei ironic) despre un lucru care provoaca admiratzie sau uimire. ◊ Expr. A face minuni = a) (determinat prin «de vitejie» «de bravura» etc.) a face ceva uimitor greu de indeplinit a se distinge prin fapte stralucite. Lam vazut cu ochii mei facind minuni de vitejie. ALECSANDRI T. II 14. Rominii facusera minuni de vitejie shi dovedisera cit de puternica este natzia cea mai mica cind se lupta pentru libertatea sa. BALCESCU O. I 194; b) a produce un efect foarte bun. Medicamentul acesta face minuni. Mare minune (sau minune mare) exclamatzie care exprima uimire admiratzie etc. SHi atunci minune mare! numai iaca au shi inceput a curge furnicele cu droaia cita pulbere shi spuza cita frunza shi iarba. CREANGA P. 264. Mare minune!... Da bine cum de va gasitzi amindoi in catrintze? ALECSANDRI T. I 269. Mare minuni sa... = mash mira sa... sint aproape sigur k nu... Mare minune sa vina el acum. (Rar) Dea (sau regional da) minune = iaca numai asha k o incercare sa vedem ceo sa se intimple. Da minune ia sa vedem unde are sa se mai ascunza. ISPIRESCU L. 46. A se face de minune = a ieshi din comun; a se face de ris a produce uimire. 3. Lucru foarte frumos incintator care produce admiratzie. Noi shtim can lumei o putere Ce schimba oameni shi destin Dezvaluind privirii noastre Minunea vremilor ce vin. FRUNZA Z. 45. Marie a grait el minunile sint ale noptzii shi la lumina zilei se dovedesc a nu mai fi minuni. SADOVEANU N. P. 42. SHortz cu flori minune mare. COSHBUC P. I 103. ◊ (Repetat la genitiv cu valoare de superlativ) Imparatul nu mai putu de bucurie cind vazu k fiul sau cel mai mic i aduce in casa minunea minunilor. ISPIRESCU E. 38. ◊ De minune = a) (loc. adv.) foarte bine foarte tare admirabil. Toate au avut pretz shi sau vindut de minune. GALACTION O. I 261. Privirea gesturile toata fiintza ei aveau un aer shtrengaresc careo prindea de minune. VLAHUTZA O. A. III 34. Ii picase lui mosh Nichifor doua iepushoare care mergeau de minune la drum. CREANGA P. 109. Vintul bate de minune! ODOBESCU S. I 87; b) (loc. adj.) foarte frumos. Pasarica spune spune Cea poveste de minune! ALECSANDRI P. II 176. Tu atit de negru el atit de alb: era un contrast de minune. NEGRUZZI S. I 40. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de» atribuie acestora insushiri superlative) Lumea privea pe postelnicul Zimbolici k pe un model de barbat shi pe dinsa k pe o minune de sotzie. NEGRUZZI S. I 73.