MINÚNE minuni s. f. 1. Fenomen ieshit din comun surprinzator atribuit divinitatzii sau altor fortze supranaturale. ◊ Loc. adv. K prin minune = dintrodata pe neashteptate. 2. P. gener. Lucru fapt fenomen uimitor neobishnuit extraordinar; minunatzie. ◊ Cele shapte minuni ale lumii = shapte dintre operele celebre ale Antichitatzii. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare exclamatzie care exprima uimire admiratzie neincredere etc. fatza de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = mash mira sa... Minunea minunilor formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insushiri exceptzional de frumoase care uimeshte produce admiratzie; minunatzie. ◊ Loc. adj. shi adv. De minune = admirabil minunat extraordinar. ♦ Persoana cu calitatzi (fizice sau morale) exceptzionale. Lat. *mirio onis.