marca² sf [At: (a. 1786) BV II 311 / Pl: marci (inv) ~ce / E: ngr μἀρκα fr marque cf ger Marke] 1 (Inv) Stema. 2 Blazon. 3 (Rar) Insigna. 4 Semn in special facut pe un obiect sau pe un animal pentru al recunoashte sau al deosebi de altele asemanatoare. 5 (Spc; is) ~k fabricii sau ~ de fabrica Inscriptzie cifra desen aplicat pe un produs industrial pentru al deosebi de alte produse prin indicarea felului locului de fabricatzie etc. 6 (D. produse; ila) De ~ De buna calitate. 7 (D. oameni; ial) De seama Si: marcant (2). 8 (Udp „de”) Model de fabricatzie. 9 (Is) ~ de incarcare insemnare facuta de flancul unei nave pentru a indica potentzialul ei maxim de incarcare. 10 (Fig) Semn distinctiv. 11 (Fig) Trasatura specifica. 12 (Fig) Pecete. 13 Fisa de metal de os de sidef etc. care in baza unei conventzii poate inlocui banii Vz jeton. 1415 (Fisa de metal cu) numar de ordine asociat unui muncitor cu care acesta ponteaza prezentza la lucru. 16 (SHis ~ de sigurantza) Bucata de shina vopsita in alb ashezata transversal intre doua linii de cale care indica vehiculelor pana unde pot inainta fara pericol de ciocnire cu vehiculele care circula pe cealalta linie. 17 (D. trenuri; ie) A face (sau a avea) ~ buna A fi bine garat. corectata

MÁRCA¹ marci s. f. 1. Semn distinctiv (inscriptzie cifra desen) aplicat pe un obiect pe un arbore pe un animal pe un produs industrial sau pe ambalajul lui pentru ai indica felul sau provenientza pentru al deosebi de altele pentru a constitui un punct de orientare etc. Muncitorii shi tehnicienii din intreprinderile producatoare de bunuri de larg consum trebuie sa munceasca in asha fel incit marca fabricii lor sa se bucure de prestigiu in rindurile consumatorilor sa constituie o garantzie a produselor de calitate. SCINTEIA 1954 nr. 2862. ◊ Fig. Opera poetica a lui Mihail Eminescu a imbogatzit patrimoniul limbii natzionale cu expresii cuvinte constructzii care poarta marca geniului sau. ROSETTI S. E. 58. Pentru noi zicerile vechi shi locale dintrun cintic vor fi in lipsa altor probe mai explicite marca prin care vom determina precit se va putea la ce epoca shi pe ce tarim au nascut deosebitele inspiratziuni poetice ale poporului romin. ODOBESCU S. I 218. ♦ Tip model produs al unei anumite fabrici. Inchipuia capitala k un fabulos garaj de unde nu lipseshte nici o marca de automobil. C. PETRESCU C. V. 13. ♦ Fig. (Rar) Particularitate insushire caracteristica. 2. (Invechit) Semn distinctiv al unei tzari; stema. Marca Moldovei era un zimbru. ◊ Semn distinctiv al unei familii nobile; blazon emblema. Fiindca baietul este curatzal a sal imbrace co livrea pe bumbii careia a sa fie marca stapinului. NEGRUZZI S. I 298. ◊ Loc. adj. De marca = de seama distins marcant. Cetatzenii de marca incep sa faca prinsori. CARAGIALE la CADE. 3. (Adesea determinat prin «poshtala») Mica bucatzica de hirtie patrata sau dreptunghiulara care este imprimata o efigie shi care se aplica pe scrisori drept plata a transportului poshtal. V. timbru. 4. Fisa de metal cu numar de ordine care lucratorii o lasa in schimbul uneltelor primite sau cu care ishi dovedesc prezentza la lucru in unele fabrici. Imi da o marca. Are un numar pe ea: 1250. Ma da in primire unuia de la poarta shii zice sa ma duca la sectzia XVIII lacatusherie. V. ROM. decembrie 1953 169. 5. (Adesea determinat prin «de sigurantza») Bucata de shina vopsita in alb ashezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie; ea indica vehiculelor pina unde pot inainta fara pericol de ciocnire cu vehiculele care circula pe cealalta linie.

MÁRCA¹ s.f. 1. Semn distinctiv inscriptzie etc. care se aplica pe un obiect pe o marfa etc. ♦ Tip model de fabricatzie. 3. Fisa metalica cu numar de ordine cu care muncitorii unei fabrici ishi marcheaza prezentza la lucru. 4. SHina vopsita in alb care arata punctul de intersectzie a doua linii ferate. 5. (Mat.) Eticheta (I3) [in DN]. [Pl. marci. / < fr. marque it. marca rus. marka].

MÁRCA² s. f. 1. semn distinctiv inscriptzie etc. care se aplica pe un obiect pe o marfa etc. ◊ tip model de fabricatzie. ♦ de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important celebru. 2. trasatura specifica; particularitate. ◊ caracteristica a unei categorii sau unitatzi gramaticale. 3. fisa cu numar de ordine cu care muncitorii ishi marcheaza prezentza la lucru. 4. shina vopsita in alb care arata punctul de intersectzie a doua linii ferate. 5. (inform.) numar cuvant asociat unei instructziuni care o deosebeshte de celelate instructziuni ale programului. (< ngr. marca fr. marque rus. marka)

MÁRCA¹ marci f. 1) Semn de distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal pentru al deosebi de altele sau pentru ai indica anumite caracteristici. 2) Indiciu pus de intreprinderi pe produsele lor. ~a fabricii. 3) Model de produs industrial. ~ de automobil. ◊ De ~ de calitate superioara. 4) inv. Emblema unei tzari; stema. 5) Trasatura specifica particulara; amprenta; pecete. ~a talentului (cuiva). [G.D. marcii] /<ngr. márka fr. marque

marca f. 1. semn pus pe un obiect spre al recunoashte: marca de hartie de fabrica; 2. emblema semn distinctiv stema: marca Romaniei [v. Romania Mare]; 3. timbru poshtal; 4. armoarii blazon: bani cu marcile Banului Barbu Basarab OD.; 5. jeton sau fisa la joc; 6. moneda germana odinioara in valoare de 1 fr. 25 centime.

*márca f. pl. marcĭ (fr. marque d. marquer a marca; rus. rut. márka. V. marchez margine). SHtampila semn facut pe un obĭect k sal recunoshtĭ emblema blazon herb: marca pe rufe marca de fabrica marca uneĭ tzarĭ. Timbru poshtal. Jeton bucata de metal orĭ altceva in forma de medalie intrebuintzata la joc orĭ la altceva. O moneta de argint germana (mark) in valoare de 1 franc shi ¼ la 1916. O veche masura de greutate impartzita in Moldova in grivne (Ĭorga Negotz 228). Fig. Semn indiciŭ: marca mizeriiĭ. De marca marcant insemnat ilustru (de multe orĭ iron.): tanchist de marca. Marcile poshtale s’aŭ intrebuintzat intiĭa oara la 1831 shi chear la 2 Maĭ 1831¹ in Grecia. In Anglia aŭ aparut la 6 Maĭ 1840.^[1]

márca s. f. g.d. art. mắrcii; pl. marci

márca (semn distinctiv unitate monetara provincie de frontiera timbru) s. f. g.d. art. marcii; pl. marci

MÁRCA s. v. semn.

MÁRCA s. v. armoarii atribut blazon calitate caracter caracteristica emblema insigna insemn insushire nota particularitate proprietate semn specific stema trasatura.

MARCA s. semn. (~ distinctiva aplicata pe un obiect.)

marca s. v. ARMOARII. ATRIBUT. BLAZON. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICA. EMBLEMA. INSIGNA. INSEMN. INSUSHIRE. NOTA. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. STEMA. TRASATURA.

márca (mắrci) s. f. Marca sigiliu. Mr. marca. It. marca fr. marque cf. ngr. μάρϰα bg. sb. rus. marka). Der. marca vb. din fr. marguer it. marcare; marcant adj. (notabil) din fr. marquant; marcher s. m. (marcator) din fr. marqueur; marchetarie s. f. din fr. marqueterie; remarca vb. (a observa) din fr. remarquer; remarca s. f. (nota observatzie) din fr. remarque; remarcabil adj. (insemnat) din fr. remarquable; mar(c)graf (var. mar(c)grav) s. m. din germ. Markgraf.

márca s.f. 1. Legat de distinctzia marcat/nemarcat termenul marca utilizat la inceput pentru fonologie sa extins shi la alte domenii desemnand o trasatura a carei prezentza sau absentza are capacitatea de a distinge unitatea lingvistica. 2. Orice particularitate din planul expresiei inclusiv realizare zero asociata in mod constant cu o anumita semnificatzie gramaticala shi servind la recunoashterea acestuia.

MÁRCA s. f. (< ngr. márka fr. marque it. marca rus. marka germ. Marke): semn distinctiv trasatura specifica insushire caracteristica particularitate a unei categorii sau a unei unitatzi gramaticale. Se vorbeshte astfel despre m. diatezei reflexive (care este pronumele reflexiv forma neaccentuata de dativ shi de acuzativ) despre m. unui anumit mod (de exemplu m. modului gerunziu este sufixul modal ind sau ind) sau a unui anumit timp (de exemplu m. timpului mai mult k perfect este sufixul temporal se) despre m. unei propozitzii (reprezentata prin existentza unui singur predicat prin predicatzie unica) despre m. unei fraze (reprezentata prin existentza a doua sau a mai multor propozitzii prin predicatzie multipla) etc.

MÁRCA² (< ngr. fr.) s. f. Semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartzinand altor persoane; semnele distinctive care pot fi inregistrate k m. sunt cuvinte inclusiv nume de persoane desene litere cifre elemente figurative forme tridimensionale shi in special forma produsului sau a ambalajului sau combinatzii de culori precum shi orice combinatzie a acestor semne. Dreptul la m. apartzine persoanelor fizice sau juridice care a depus cererea de inregistrare a m. la autoritatea natzionala investita prin lege cu procedura de inregistrare a m. (in Romania exista Oficiul de Stat pentru Inventzii shi Marci OSIM). M. reprezinta un activ necorporal inclus in categoria proprietatzii intelectuale. ♦ Fisha (ex. fisha numerotata cu ajutorul careia fiecare lucrator ishi marcheaza pe un panou special amenajat prezentza la lucru). ♦ (INFORM.) Numar sau cuvant asociat unei instructziuni care o distinge de celelalte instructziuni ale programului.

marca marci s. f. (intl.) participant la activitatzile din lumea interlopa mafiot shmecher.

MARCA² s. f. I. 1. (Invechit) Stema. Soarele shi luna ce in marca sint aratate Bine ne vesteashte de a mariii sale vrednicie shi dreptate (a. 1786). BV II 311. Miau dat raspuns k. . . ar fi fost marca austrieceasca intrun brad shi locuitorii Moldovei ar fi scoso (a. 1804). URICARIUL IV 91/16 cf. VII 83. Pe bourul. . . shi noi romanii Moldovei in marca tzarei noastre de la stramoshi il clironomiram. AR (1829) 200²/9 cf. GENILIE G. 141/5. In carul de transport al lui Bem. . . sau aflat shi un sigiliu in care se vedeau sapate alaturea marcele (armele insigna) Ungariei shi ale Poloniei. BARITZIU P. A. II 431. Pe acoperamantul de stofa. . . se vede cusuta pajura cu doua capete marca imperiului bizantin. XENOPOL I. R. IV 114. Ospatzul avea loc in odaia spatariei. Era o sala impodobita. . . cu marcile tzinuturilor Moldovei zugravite de jurimprejur pe paretzii albi. SADOVEANU O. X 143 cf. IX 250. ♦ Blazon emblema. Doua paveze din care pe una era marca generalului feldmareshal. CR (1830) 301²/16. Fiindca baietul este curatzal o sal imbrace. . . cun frac nu shtiu mai cum pe bumbii caruia sa fie marca stapinului. NEGRUZZI S. I 298. Marca de familie a Basarabeshtilor era trei capete de arab. XENOPOL I. R. III 118. ♦ (Rar) Insigna. Cf. POLIZU. Epoleturile palashca shi marca de la chivera vei putea sa mi le trimetzi pe Dunarea la Viena. KOGALNICEANU s. 111. 2. Semn (NEGULICI STAMATI D. LM DDRF) in special semn facut pe un obiect sau pe un animal pentru al recunoashte sau a1 deosebi de altele asemanatoare (POLIZU COSTINESCU BARCIANU ALEXI W. SHAINEANU D. U.). ♦ S p e c. (De obicei in sintagma marca fabricii sau marca de fabrica) Inscriptzie cifra desen aplicat pe un produs industrial pentru al deosebi de alte produse (prin indicarea felului locului de fabricatzie etc.). Camera insista k enuntzarea shi inregistrarea marcilor de fabrica sa ramina shi pe viitor in atributziunea Camerelor. GOLOGAN C. R. 119. Ne stringeam roata in jurul lui Buium privind cu ochii lacomi la bogatziile nepomenite ce le scotea. . . sticle verzi mirositoare pinzeturi cu marci aurite. BRAESCU A. 26. Baloturile. . . poarta pe dinsele marci contramarci shi semne care arata locul de origine societatea exploatatoare. SADOVEANU O. IX 320 cf. 297. Colectivul uzinei. . . trebuie sa ridice mereu prestigiul marcii fabricii. SCINTEIA 1952 nr. 2397. Marca fabricii constituie garantzia. . . pentru calitatea buna a produselor. ib. 1960 nr. 4830. ◊ L o c. adj. De marca = a) (despre produse) de buna calitate. Vin de marca; b) f i g. (despre oameni) de seama marcant. Cetatzenii de marca incep sa faca prinsori. CARAGIALE ap. CADE. Un orator de mare marca. . . numea odata orashul Ploieshti Atena. id. O. V 225. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” shi indicind produsul in discutzie) Tip model de fabricatzie. Nellu. . . inchipuia capitala k un fabulos garaj de unde nu lipseshte nici o marca de automobil. C. PETRESCU C. V. 13. O noua marca de coniac. CONTEMP. 1950 nr. 224 2/6. ◊ (Eliptic) Automobilul vira. . . facind front cu alte mashini ashezate pe doua rinduri toate lucioase shi noi toate uriashe shi scumpe k o expozitzie de marci. C. PETRESCU C. V. 78. ♦ Marca de incarcare = insemnare facuta pe flancul unei nave pentru a indica potentzialul ei maxim de incarcare. 3. F i g. Semn distinctiv trasatura specifica; pecete. Cuvintele sint tzarushile idiotismul este marca iar stilul este natzionalitatea unei limbi. RUSSO S. 93. Brezeanu este. . . unul dintre rarele fenomene cari pune adine marca lor pe o intreaga epoca artistica. CARAGIALE O. III 186 cf. ODOBESCU S. I 218. Opera poetica a lui Mihail Eminescu a imbogatzit patrimoniul limbii natzionale cu expresii cuvinte constructzii care poarta marca geniului sau. ROSETTI S. L. 58. Acolo unde exista caracteristici gramaticale desigur nu se poate spune k topica e singura marca. SCL 1957 443 cf. 1956 195. II. 1. Fisa de metal de os de sidef etc. care in baza unei conventzii poate inlocui banii. V. j e t o n. Cf. PONTBRIANT D. COSTINESCU. Pascarii. . . cereau bani shi nu mai vroiau sa ieie marci cum era pina acum. CONTEMPORANUL VI_1; 117 cf. SHAINEANU D. U. ♦ Fisa de metal cu numar de ordine cu care muncitorii ponteaza prezenta la lucru. Cf. V. ROM. decembrie 1953 169. 2. (Adesea determinat prin „de sigurantza”) Bucata de shina vopsita in alb ashezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie pentru a indica vehiculelor pina unde pot inainta fara pericol de ciocnire cu vehiculele care circula pe cealalta linie. DICTZ. ◊ E x p r. A face (sau a avea) marca buna = (despre trenuri) a fi bine garat. CV 1950 nr. 5 30. Pl. : marci shi (invechit) marce. Din ngr. μάρκα fr. marque. Cf. germ. M a r k e.