marcant ~a a [At: HASDEU 1. C. I 32 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr marquant ger markant] 1 Care iese in evidentza Si: de seama remarcabil. 2 Care se distinge prin valoare importantza Si: important insemnat remarcabil. 3 Cu autoritate.

MARCÁNT A marcantzi te adj. Care are o valoare deosebita care se ridica deasupra altora care iese in evidentza se releva; de seama. Auzi eu sa nu fiu marcant. CARAGIALE O. I 166.

MARCÁNT A adj. Cu o deosebita valoare; insemnat. [Cf. fr. marquant].

MARCÁNT A adj. cu o deosebita valoare: insemnat. (< fr. marquant)

MARCÁNT ~ta (~tzi ~te) (despre persoane) Care merita sa fie luat in seama; de importantza deosebita; remarcabil; notabil. Personalitate ~ta. /<fr. marquant germ. markant

marcant a. cu autoritate cu influentza: personaj marcant.

*marcánt a adj. (fr. marquant d. marquer a marca). Barb. Insemnat distins ilustru important: persoana marcanta.

marcánt adj. m. pl. marcántzi; f. marcánta pl. marcánte

marcánt adj. m. pl. marcántzi; f. sg. marcánta pl. marcánte

MARCÁNT adj. 1. v. memorabil. 2. important insemnat remarcabil (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 3. v. influent.

MARCANT adj. 1. important insemnat memorabil. (Un eveniment ~.) 2. important insemnat remarcabil (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 3. important influent insemnat puternic. (Un personaj ~.)

MARCÁNT A adj. Care iese in evidentza care se distinge (prin valoare importantza) de seama important remarcabil; cu autoritate cu influentza. Unul dintre personagele cele mai marcante ale timpului sau. HASDEU C. I 32. Urmeaza apoi o analiza a cuprinsului celor doua nuvele. . . cu relevarea textuala a unor pasaje marcante. MAIORESCU CR. III 14. Auzi eu sa nu fiu marcant! CARAGIALE O. I 153 cf. CONTEMP. 1948 nr. 107 10/1. Pl.: marcantzi te. Din fr. marquant germ. markant.