remarcabil ~a a [At: CR (1846) 113¹/31 / Pl: ~i ~e / E: fr remarquable] Vrednic de luat in seama.

REMARCÁBIL A remarcabili e adj. Demn de a fi luat in seama remarcat; deosebit ales insemnat. La virsta cind unii ishi dau doctoratul el sa aiba indaratul lui o activitate publicistica remarcabila. CALINESCU E. O. I 266. Avea... pentru scena un gust shi un talent remarcabile. GALACTION O. I 131. In literatura romina exista citeva talente remarcabile. IBRAILEANU A. 61.

REMARCÁBIL A adj. Demn de luat in seama; deosebit insemnat. [Cf. fr. remarquable].

REMARCÁBIL A adj. demn de remarcat; deosebit insemnat; valoros. (< fr. remarquable)

REMARCÁBIL ~a (~i ~e) 1) Care poate fi remarcat; in stare sa fie remarcat. 2) Care merita sa fie luat in seama; notabil; marcant; considerabil. /<fr. remarquable

remarcabil a. demn de a fi remarcat.

*remarcábil a adj. (fr. remarquable). Demn de a fi luat in sama insemnat distins: actziune remarcabila. Adv. Un copil remarcabil inzestrat.

remarcábil adj. m. pl. remarcábili; f. remarcábila pl. remarcábile

remarcábil adj. m. pl. remarcábili; f. sg. remarcábila pl. remarcábile

REMARCÁBIL adj. 1. v. marcant. 2. v. eminent. 3. v. important. 4. v. admirabil. 5. deosebit insemnat. (A repurtat un succes ~.) 6. v. memorabil.

REMARCABIL adj. 1. important insemnat marcant (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 2. ales deosebit distins eminent ilustru. (Un profesor ~.) 3. deosebit important insemnat mare notabil pretzios serios substantzial temeinic valoros (fig.) consistent. (A adus o ~ contributzie la dezvoltarea shtiintzei.) 4. admirabil deosebit excelent incintator. (Un spectacol ~.) 5. deosebit insemnat. (A repurtat un succes ~.)

Remarcabil ≠ mediocru