márca s.f. 1. Legat de distinctzia marcat/nemarcat termenul marca utilizat la inceput pentru fonologie sa extins shi la alte domenii desemnand o trasatura a carei prezentza sau absentza are capacitatea de a distinge unitatea lingvistica. 2. Orice particularitate din planul expresiei inclusiv realizare zero asociata in mod constant cu o anumita semnificatzie gramaticala shi servind la recunoashterea acestuia.