EMBLÉMA embleme s. f. Obiect imagine (insotzita de o deviza) care poarta in mod conventzional un anumit intzeles care simbolizeaza o anumita idee. ♦ Simbol; figura alegorica. Din fr. emblème lat. emblema.

emblema sf [At: HELIADE D. C. 135/28 / V: ~em sm / A shi: (nob) emblema / Pl: ~me / E: fr emblème lat emblema atis ngr εμβλημα] 1 Obiect reprezentand o figura care poarta in mod conventzional un anumit intzeles shi care este insotzita uneori de o deviza Si: semn. 2 Figura destinata sa reprezinte un personaj o tzara o meserie etc. Cf stema. 3 (Inv) Figura retorica asemanatoare simbolului. 4 Atribut. 5 Blazon. 6 (Fig) Prestigiu. 7 Insigna. 8 (Spc) Marca. 9 Simbol considerat prin traditzie reprezentativ pentru o notziune abstracta Si: imagine. 10 (Idt) Ornament incrustat pe vase din metal pretzios. 11 Tablou central al unui mozaic.

EMBLÉMA embleme s. f. Obiect imagine care poarta in mod conventzional un anumit intzeles care simbolizeaza o anumita idee. ♦ Simbol; figura alegorica. Din fr. emblème lat. emblema.

EMBLÉMA embleme s. f. Obiect imagine care poarta in mod conventzional un anumit intzeles o anumita idee; figura simbolica. V. insigna. Deodata din rindul gardului sovietic shi deasupra liniei ferate se inaltza un arc uriash. In mijlocul lui sta o stea mare roshie cu emblema comunista: secera shi ciocanul. SAHIA U.R.S.S. 8. Jean Goujon... a creat... o splendida emblema a vinatoriei. ODOBESCU S. III 167. ♦ Fig. Simbol. Albul este emblema nevinovatziei.

EMBLÉMA s.f. Obiect imagine care simbolizeaza o anumita idee; figura simbolica. ♦ Simbol; figura alegorica. [Var. emblem s.n. / < fr. emblème it. emblema cf. gr. emblema ceea ce este inserat undeva].

EMBLÉMA s. f. 1. (ant.) compozitzie decorativa cu sens simbolic centrata pe un semn geometric sau zoomorf shi avand implicatzii mitologice. ◊ mozaic incastrat in peretzii salilor romane. 2. obiect semn grafic imagine care simbolizeaza o anumita idee. ◊ figura alegorica; simbol. (< fr. emblème lat. gr. emblema)

EMBLÉMA ~e f. 1) Obiect sau imagine carora li se atribuie o anumita semnificatzie; figura simbolizand ceva. 2) Figura sau atribut destinate sa reprezinte ceva (o colectivitate o autoritate o meserie etc.). [G.D. emblemei; Sil. emblema] /<fr. embleme lat. emblema

emblema f. figura simbolica (creata de imaginatziunea artishtilor): cocoshul e emblema vegherii.

*embléma f. pl. e (vgr. émblema ceĭa ce se pune in auntru ornament de geme. V. problema). Figura simbolica simbol: cocoshu e emblema vegheriĭ. Atribut insigna: sceptru e emblema suveranitatziĭ.

emblem sn vz emblema

EMBLÉM s.n. v. emblema.

embléma s. f. g.d. art. emblémei; pl. embléme

embléma s. f. g.d. art. emblémei; pl. embléme

EMBLÉMA s. 1. simbol (rar) atribut (inv. fig.) pecete. (~ unei marci de fabrica.) 2. v. blazon.

EMBLEMA s. 1. simbol (rar) atribut (inv. fig.) pecete. (~ unei marci de fabrica.) 2. armoarii (pl.) blazon stema (inv.) armaturi (pl.) herb marca pavaza scut. (~ unei case princiare.)

emblema embleme s. f. (detz.) numarul sub care este inregistrat un detzinut in penitenciar.