SIMBÓL simboluri s. n. 1. Semn obiect imagine etc. care reprezinta indirect (in mod conventzional sau in virtutea unei corespondentze analogice) un obiect o fiintza o notziune o idee o insushire un sentiment etc. ♦ (In literatura shi in arta) Procedeu expresiv prin care se sugereaza o idee sau o stare sufleteasca shi care inlocuieshte o serie de reprezentari. 2. Spec. Semn conventzional sau grup de semne conventzionale folosit in shtiintza shi tehnica shi care reprezinta sume cantitatzi operatzii fenomene formule etc. ◊ Simbol matematic = semn care reprezinta notziuni obiecte sau operatzii matematice. Simbol chimic = mod conventzional de notare a atomilor elementelor chimice folosit in scrierea formulelor shi a ecuatziilor chimice. 3. (Bis.: in sintagma) Simbolul credintzei = rugaciune care reprezinta expunerea succinta a dogmelor fundamentale ale religiei creshtine; Crezul. [Acc. shi: símbol. Pl. shi: (rar) simboale] Din lat. symbolum fr. symbole germ. Symbol.

simbol sn [At: ANTIM O. 320 / V: (inv) ~mvol / A shi: simbol / Pl: ~uri (rar) ~oale ~e / E: lat symbolus ngr σύμβολον ger Symbol fr symbole] 1 (art; mai ales is ~ul credintzei) Rugaciune care reprezinta expunerea succinta a substantzei religiei creshtine Si: crezul (liv) credo (inv) credintza. 2 (De obicei urmat de determinari in genitiv) Ceea ce reprezinta indirect (conventzional sau in virtutea unei corespondentze analogice) un obiect o fiintza notziune insushire un sentiment etc. Si: insemn semn. 3 (In literatura shi arta) Element sau enuntz descriptiv sugestiv susceptibil de o serie de interpretari. 4 (Spc) Semn grup etc. de semne conventzionale ce se folosesc in shtiintza shi tehnica reprezentand sume cantitatzi operatzii fenomene formule etc. corectata

SIMBÓL simboluri s. n. 1. Semn obiect imagine etc. care reprezinta indirect (in mod conventzional sau in virtutea unei corespondentze analogice) un obiect o fiintza o notziune o idee o insushire un sentiment etc. ♦ (In literatura shi arta) Procedeu expresiv prin care se sugereaza o idee sau o stare sufleteasca shi care inlocuieshte o serie de reprezentari. 2. Spec. Semn conventzional sau grup de semne conventzionale folosit in shtiintza shi tehnica shi care reprezinta sume cantitatzi operatzii fenomene formule etc. ◊ Simbol matematic = semn care reprezinta notziuni obiecte sau operatzii matematice. Simbol chimic = mod conventzional de notare a atomilor elementelor chimice folosit in scrierea formulelor shi a ecuatziilor chimice. 3. (Bis.; in sintagma) Simbolul credintzei = rugaciune care reprezinta expunerea succinta a dogmelor fundamentale ale religiei creshtine; crezul. [Acc. shi: símbol. Pl. shi: (rar) simboale] Din lat. symbolum fr. simbole germ. Symbol.

SIMBÓL simboluri s. n. 1. Tot ce reprezinta in mod conventzional sau deshteapta prin analogie o notziune o idee un sentiment. Simbolul straduintzilor nobile ale parintzilor noshtri a fost Alecsandri. SADOVEANU E. 61. O mama care cade in genunchi inaintea copilului ei shil roaga plingind este poate cel mai mare shi mai sfint simbol de iubire de jertfa shi de durere. VLAHUTZA O. A. 257. Simbolul de avutzie Plugul binevestitor Ne aduce bucurie An de bunuri roditor. BELDICEANU P. 66. ◊ Simbolul credintzei = text care cuprinde expunerea principalelor dogme ale creshtinismului. V. crez. (Fig.) Daca sar face aceasta shi acei barbatzi invatzatzi near face onoare a ne intreba care e ideea noastra in acest obiect neam marturisi simbolul credintzei noastre literare cam in felul urmator. NEGRUZZI S. I 348. ♦ (In literatura shi arta) Procedeu expresiv prin care se sugereaza o idee sau o stare sufleteasca shi care inlocuieshte o serie de reprezentari. In momentul intilnirii noastre dv. iubeatzi frumosul ideea clara shi apostolatul social. Eu dimpotriva: adoram simbolul eram mistic shi visam hlamida sacerdotala. GALACTION O. I 335. Am pictat shi eu destule naturi moarte cubice geometrice... shi destule simboluri. Acum gindesc altfel. CAMIL PETRESCU T. II 69. Coshbuc k un adevarat artist a deslushit ceea ce traieshte nedeslushit in inima poporului shi ia dat o forma artistica shi toate aceste simboluri incep sa vorbeasca o limba dureros de trista batjocoritor de amara. GHEREA ST. CR. III 335. 2. Semn conventzional folosit in diverse discipline shtiintzifice shi practice shi care reprezinta sume cantitatzi sau notziuni. Denumirile conturilor se inlocuiesc in contabilitate printrun simbol. Fierul se noteaza in chimie prin simbolul «Fe». ♦ (Mat.) Semn care reprezinta o marime sau o operatzie matematica. ♦ (Tehn.) Semn grafic care reprezinta un instrument un aparat sau o mashina.

SIMBÓL s.n. Semn care reprezinta in mod conventzional sau prin analogie un obiect o notziune o idee etc. ♦ Orice semn conventzional care abreviaza ceva; litera sau grup de litere care reprezinta numele unui element chimic; litera sau grup de litere care reprezinta o unitate de masura etc. ♦ Simbolul credintzei = crez. ♦ Figura de stil prin care se exprima o idee abstracta cu ajutorul unui obiect pe baza unei analogii. [Cf. lat. symbolum gr. symbolon semn marca fr. symbole it. simbolo].

SIMBÓL s. n. 1. semn obiect imagine care reprezinta in mod conventzional sau prin analogie o fiintza o idee un sentiment. 2. semn conventzional in shtiintza shi tehnica pentru notarea anumitor notziuni operatzii relatzii matematice etc. ◊ denumire abreviata a elementelor chimice. ♦ ~ ul credintzei = crez. 3. procedeu stilistic prin care se exprima o idee abstracta cu ajutorul unui obiect pe baza unei analogii. (< fr. symbole lat. symbolum gr. symbolon germ. Symbol)

SIMBÓL ~uri n. 1) Semn care reprezinta sau evoca o notziune. 2) Semn conventzional folosit in shtiintza shi tehnica. 3) Procedeu expresiv in arta shi literatura prin care se substituie numele unui lucru prin numele unui semn. 4) Imagine sau obiect cu valoare evocatoare magica sau mistica. 5) rel. Ansamblu de formule care constituie dogmele fundamentale ale creshtinismului. /<lat. simbolum fr. symbole germ. Symbol

simbol n. figura sau semn destinat a reprezenta o idee morala: oamenii din toate cele fac icoana sau simbol EM.; simbolul credintzei crezul in sfanta Treime.

*símbol n. pl. e (vgr. symbolon lat symbolum. V. bol diavol). Emblema figura semn orĭ desemn caracteristic care reprezenta o ideĭe morala: cinele e simbolu fidelitatziĭ. Chim. Literele pin care se prescurteaza numele corpurilor simple (precum O ild. oxigen). Simbolu credintzeĭ Crezu formularu care cuprinde principalele articule ale credintzeĭ creshtineshtĭ. Fals simból pl. oale saŭ urĭ.

simvol sn vz simbol

imáginesimból s. f. Imagine cu rol de simbol ◊ „[...] filmul e traversat de o imaginesimbol a unui grup de copii jucanduse cu mulajul de ghips al corpului omenesc.” L. 29 IV 72 p. 8. ◊ „Imaginisimbol in tzara Kalevalei.” Sc. 6 XII 73 p. 7. ◊ „Imaginisimbol ale Siriei contemporane.” Sc. 22 XII 76 p. 6 (din imagine + simbol)

personájsimból s. n. (lit.) Personaj cu valoare de simbol ◊ „Din grupuri se detasheaza pline de energie doua personajesimbol: comunistul shi logodnica lui.” Sc. 6 VII 72 p. 4. ◊ „Un personajsimbol de alt regn estetic deci in abstractizari exprese ar fi parut aleatoriu shi suprapus daca autorul nu lar fi implantat cu fortza shi originalitatea personificarii in sistemul constituit de celelalte.” R.lit. 21 VI 73 p. 2 (din personaj + simbol)

simból s. n. pl. simbóluri

simból s. n. pl. simbóluri

simbol pl. simboluri

simbol luri.

SIMBÓL s. 1. insemn semn. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 2. emblema (rar) atribut (inv. fig.) pecete. (~ul unei marci de fabrica.) 3. figura imagine. (Un ~ reprezentand...) 4. reprezentare (inv.) chip. (Albul e ~ul nevinovatziei.) 5. (BIS.) simbolul credintzei = crezul (art.) (livr.) credo (inv.) credintza.

SIMBOL s. 1. insemn semn. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului.) 2. emblema (rar) atribut (inv. fig.) pecete. (~ unei marci de fabrica.) 3. figura imagine. (Un ~ reprezentind...) 4. reprezentare (inv.) chip. (Albul e ~ nevinovatziei.) 5. (BIS.) simbolul credintzei = crezul (art.) (livr.) credo (inv.) credintza.

simból (simboluri) s. n. Semn. Var. inv. simvol. Mr. simvulie. Fr. symbole var. din gr. σύμβολον (sec. XVIII Gáldi 252). Der. (din fr.) simbolic adj.; simbolist s. m.; simbolism s. n.; simboliza vb. Cf. simbure.

simbol (lat. symbolum gr. symbolon „semn conventzional”) figura de stil prin care se exprima o idee abstracta cu ajutorul numelui unui obiect care apartzine lumii fizice sau animale pe baza unei analogii ushor de sesizat: „vulpea” s. al vicleniei; „cainele” s. al fidelitatzii; „stindardul” „drapelul” s. al unei tzari etc. (A). • S. este shi semn conventzional menit sa reprezinte grafic o notziune abstracta in matematica chimie lingvistica structuralista etc.

SIMBOL (< fr. symbole < lat. symbolum; < gr. symbolon semn de recunoashtere) Imagine sau semn concret prin care sint sugerate insushirile caracteristice ale unor fenomene sau notziuni abstracte. Astfel lupta revolutzionara a clasei muncitoare este simbolizata prin emblema secera shi ciocanul; pacea printrun porumbel alb; sperantza printro ancora etc. iar in fabule proverbe shi zicale viclenia prin vulpe; frica prin iepure; tirania prin leu etc. Simbolul artistic are o larga valoare expresiva shi este de o mare adincime poetica. Termenul simbol contzine atit sensul sau propriu cit shi sensul atribuit. Un exemplu tipic de simbol il ofera poemul Luceafarul de M. Eminescu in care Hyperion este simbolul geniului creator care cu toate k vrea sashi piarda nemurirea pentru fericirea semenilor lui paminteni este totushi menit sa ramina departe de placerile lumii shi sa traiasca pe deasupra omenirii nemuritor shi rece. Traind in cercul vostru strimt Norocul va petrece Ci eu in lumea mea ma simt Nemuritor shi rece. Simboluri izolate se gasesc in multe poezii. Ex. SHi sufletul inviforat imi spune K fatul astal patimii amare SHial dorului ce moaren ashteptare E solul sfint... infricoshatul crainic Izbavitor durerilor strabune. (O. GOGA Clacashii)

simból simboluri shi (rar) simboale s. n. Semn obiect imagine care reprezinta sau evoca o idee notziune un sentiment; procedeu expresiv in literatura shi arta prin care se sugereaza o idee sau o stare sufleteasca. ♦ Simbolul credintzei = marturisire de credintza sub forma de rugaciune care reprezinta expunerea succinta a dogmelor fundamentale ale religiei creshtine; crezul. A fost stabilit la Sinodul I ecumenic (primele shapte articole) shi la Sinodul 2 ecumenic (ultimele cinci articole). ◊ Simbolul apostolic = cea mai veche marturisire de credintza alcatuita in anii 4950 d. Hr. de sfintzii apostolic inainte de despartzirea lor pentru a predica evanghelia in afara Palestinei. Are 12 articole. [Acc. shi: símbol] Din lat. symbolum fr. symbole germ. Symbol.