MÁRCA¹ marci s. f. 1. Semn distinctiv (inscriptzie cifra desen) aplicat pe un obiect pe un arbore pe un animal pe un produs industrial sau pe ambalajul lui pentru ai indica felul sau provenientza pentru al deosebi de altele pentru a constitui un punct de orientare etc. Muncitorii shi tehnicienii din intreprinderile producatoare de bunuri de larg consum trebuie sa munceasca in asha fel incit marca fabricii lor sa se bucure de prestigiu in rindurile consumatorilor sa constituie o garantzie a produselor de calitate. SCINTEIA 1954 nr. 2862. ◊ Fig. Opera poetica a lui Mihail Eminescu a imbogatzit patrimoniul limbii natzionale cu expresii cuvinte constructzii care poarta marca geniului sau. ROSETTI S. E. 58. Pentru noi zicerile vechi shi locale dintrun cintic vor fi in lipsa altor probe mai explicite marca prin care vom determina precit se va putea la ce epoca shi pe ce tarim au nascut deosebitele inspiratziuni poetice ale poporului romin. ODOBESCU S. I 218. ♦ Tip model produs al unei anumite fabrici. Inchipuia capitala k un fabulos garaj de unde nu lipseshte nici o marca de automobil. C. PETRESCU C. V. 13. ♦ Fig. (Rar) Particularitate insushire caracteristica. 2. (Invechit) Semn distinctiv al unei tzari; stema. Marca Moldovei era un zimbru. ◊ Semn distinctiv al unei familii nobile; blazon emblema. Fiindca baietul este curatzal a sal imbrace co livrea pe bumbii careia a sa fie marca stapinului. NEGRUZZI S. I 298. ◊ Loc. adj. De marca = de seama distins marcant. Cetatzenii de marca incep sa faca prinsori. CARAGIALE la CADE. 3. (Adesea determinat prin «poshtala») Mica bucatzica de hirtie patrata sau dreptunghiulara care este imprimata o efigie shi care se aplica pe scrisori drept plata a transportului poshtal. V. timbru. 4. Fisa de metal cu numar de ordine care lucratorii o lasa in schimbul uneltelor primite sau cu care ishi dovedesc prezentza la lucru in unele fabrici. Imi da o marca. Are un numar pe ea: 1250. Ma da in primire unuia de la poarta shii zice sa ma duca la sectzia XVIII lacatusherie. V. ROM. decembrie 1953 169. 5. (Adesea determinat prin «de sigurantza») Bucata de shina vopsita in alb ashezata transversal intre doua linii de cale ferata care se intretaie; ea indica vehiculelor pina unde pot inainta fara pericol de ciocnire cu vehiculele care circula pe cealalta linie.