innoire sf [At: BIBLIA (1688) 8/44 / S shi: ino~ / Pl: ~ri / E: innoi] 1 Asemanare cu ceva nou prin inlocuirea a ceea ce era vechi uzat Si: (inv) innoitura (1). 2 Punere a unui lucru nou in locul altuia vechi Si: (inv) innoitura (2). 3 Regenerare shi intinerire a unui organism Si: (inv) innoitura (3). 4 Refacere a puterii shi energiei Si: (inv) innoitura (4). 5 Repetare. 6 Producere a unui eveniment nou Si: (inv) innoitura (6). 7 (Inv) Sfintzire a unei constructzii Si: (inv) innoitura (7). 8 Schimbare a hainelor vechi cu unele noi Si: (inv) innoitura (8). 9 Prelungire a valabilitatzii unei autorizatzii a unui document Si: (inv) innoitura (9). 10 Reluare a unei actziuni Si: (inv) innoitura (10). 11 (Inv; spc) Schimbare a domniei tzarii Si: (inv) innoitura. 12 Renovare. 13 Inovatzie.

INNOÍRE innoiri s. f. Actziunea de a (se) innoi shi rezultatul ei. 1. Refacere reparare. V. restaurare. Innoirea fatzadei unei case. 2. Fig. Transformare prefacere regenerare. Sustzinea sus shi tare k trebuiesc innoiri care nu le poate realiza decit el. VORNIC P. 103. Aceshti cirtitori de la orashe se pun impotriva innoirii se pun impotriva democratziei. SADOVEANU E. 29. 3. Repetare. Innoirea unor promisiuni.

innoi [At: CORESI EV. 27/20 / S shi: (inv) inoi / Pzi: ~esc / E: in + nou] 12 vtr A (se) face k nou (inlocuind ce era vechi uzat) Si: a (se) reface a (se) repara. 3 vt A pune un lucru nou in locul altuia vechi Si: a primeni a schimba. 4 vr A se regenera. 56 vtr (Fig; c. i. puterea tineretzea etc.) A (se) reface. 78 vtr A (se) repeta. 9 vr A avea loc un eveniment nou. 10 vt (inv; spc; d. constructzii) A sfintzi. 11 vr A se imbraca cu ceva nou. 12 vt (Fig) A prelungi valabilitatea unei autorizatzii a unui document etc. 13 vt (D. cladiri) A renova. 14 vt A face inca o data a relua o actziune. 15 vt (Inv; spc) A schimba domnia tzarii.

INNOÍ innoiesc vb. IV. 1. Tranz. (Privitor la un obiect) A face din nou a face (k) nou (inlocuind sau reparind ce era vechi uzat); a reface a repara a drege. V. restaura. A innoit casa de nici no mai cunoshti. ♦ A pune un lucru nou in locul altuia vechi; a schimba a primeni. A innoi parcul de mashini. A innoi garderoba. ▭ Innoi de mai multe ori vinul din oala. SADOVEANU O. I 48. ♦ Refl. A se imbraca cu ceva nou; ashi face haine noi. Sa ne cirpim k nu putem tot sa ne innoim. PANN P. V. III 71. 2. Intranz. A creshte din nou a se reface. Am umblat multa vreme pe mirishti prin mlashtini... apoi am dat de finetze cosite care innoia otava. SADOVEANU O. I 361. ♦ Refl. Fig. A se improspata a se regenera a se preface a se transforma a se redeshtepta. SHo da o ploaie cu soare Nuielile sa senmoaie Frunza sa li senverzeasca Dragostea sa se innoiasca. BIBICESCU P. P. 65. 3. Tranz. (Privitor la o actziune un document etc.) A face inca o data a repeta; a prelungi valabilitatea. Primeshti atzi innoi marturisirile? NEGRUZZI S. III 341. Costantin Basarab urcinduse pe tron la 1655 innoi hrisovul lui Mateivv. impotriva grecilor shi a dezrobirii monastirilor. BALCESCU O. I 70. ◊ Refl. A fost un ris pe toate tonurile care trei zile sa innoit la fiecare masa. SADOVEANU O. VI 294.

A INNOÍ ~iésc 1. tranz. 1) A face sa se innoiasca. 2) A amenaja cu obiecte noi schimbandule pe cele vechi. ~ camera. ~ o vitrina. 3) A incepe din nou; a reincepe; a relua. ~ tratativele. 4) (documente) A face sa fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A creshte din nou. /in + nou

A SE INNOÍ ma ~iésc intranz. 1) A se face k nou. 2) A se imbraca cu ceva nou; ashi pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspat. /in + nou

innoì v. 1. a face nou (inlocuind cele vechi) a restaura; 2. a cumpara din nou: sa ne carpim k nu putem sa ne tot innoim PANN.

inoĭésc v. tr. (d. noŭ). Fac din noŭ inlocuĭesc schimb restaurez: a inoi o haĭna un gard. V. refl. Ma imbrac in haĭna noŭa. SHi innoĭesc. Greshit reinoĭesc.

innoíre s. f. g.d. art. innoírii; pl. innoíri

innoíre s. f. g.d. art. innoírii; pl. innoíri

innoí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. innoiésc imperf. 3 sg. innoiá; conj. prez. 3 sa innoiásca

innoí vb. ind. prez. 1 sg. shi. 3 pl. innoiésc imperf. 3 sg. innoiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. innoiásca

INNOÍRE s. 1. v. renovare. 2. v. modernizare. 3. prelungire. (~ autorizatziei.) 4. v. inovatzie.

INNOÍRE s. v. regenerare.

INNOIRE s. 1. inovare inovatzie. (~ unui procedeu.) 2. modernizare. (~ mijloacelor de predare in shcoala.) 3. prelungire. (~ autorizatziei.)

innoire s. v. REGENERARE.

INNOÍ vb. 1. v. inova. 2. v. moderniza. 3. v. prelungi.

INNOÍ vb. v. regenera.

INNOI vb. 1. a inova. (A ~ un procedeu o tehnologie.) 2. a moderniza. (A ~ mijloacele de predare didactica.) 3. a prelungi. (SHia ~ abonamentul.)

innoi vb. v. REGENERA.

A (se) innoi ≠ a (se) invechi