transformare sf [At: GORJAN H. II 193/9 / V: (inv) straf~ / Pl: ~mari / E: transforma] 1 Trecere de la o stare la alta modificand aspectul infatzisharea forma etc. Si: prefacere schimbare transfigurare (1) transmutare (3) transmutatzie (3) (inv) transformatzie (1) (inv) turnare (6). 2 (Spc) Schimbare a firii a caracterului a felului de a fi a conduitei Si: (inv) transformatzie (2). 3 (Mat) Calculare a echivalentului unei figuri al unei fractzii al unei ecuatzii etc. care sa pastreze aceeashi valoare dar sa aiba alta forma Si: (inv) transformatzie (3). 4 (Fiz) Schimbare a unei forme de energie in alta forma de energie in cantitatzi echivalente. 5 (La unele jocuri sportive) Obtzinere prin executarea reushita a unei lovituri (de pedeapsa) a unui sau a mai multe puncte in avantajul echipei sale. 6 (La jocul de rugby) Lovitura acordata echipei care a reushit o incercare. 7 (Iuz; is) ~a socialista a agriculturii Proces socialeconomic constand in intsaurarea relatziilor de productzie socialiste shi promovarea marii productzii agricole mecanizate. 8 Convertire a unei monede natzionale in valuta.

TRANSFORMÁRE transformari s. f. Actziunea de a (se) transforma shi rezultatul ei. 1. Trecere de la o stare la alta; prefacere schimbare. De altfel ishi incetase aparitzia tocmai cind anuntza importante transformari. C. PETRESCU C. V. 145. In mijlocul transformarii noastre natzionale shi politice... sintem chematzi a hotari shi chestiunea sociala. KOGALNICEANU S. A. 113. 2. (Mat.) Construirea unui echivalent al unei figuri date sau al unei valori prin schimbarea anumitor elemente shi pastrarea altora potrivit unei anumite formule. Exista shi alte transformari ce schimba cubul in sfera nu numai continue dar shi derivabile sau analitice. VRANCEANU G. D. II 334.

TRANSFORMÁRE s.f. 1. Actziunea de a (se) transforma shi rezultatul ei; transformatzie. ♦ Lovitura la jocul de rugbi acordata echipei care a reushit o incercare. 2. (Mat.) Corespondentza aplicatzie functzie intre doua multzimi de puncte. [< transforma].

TRANSFORMÁRE s. f. 1. actziunea de a (se) transforma. ◊ (rugbi) lovitura acordata echipei care a reushit o incercare. 2. ansamblu de stari succesive prin care evolueaza un sistem fizicochimic in functzie de schimbarea uneia sau mai multor marimi ce il caracterizeaza. 3. (mat.) corespondentza aplicatzie functzie intre doua multzimi de puncte. (< transforma)

transformáre s. f. (sport) Lovitura la rugbi acordata echipei care a reushit un eseu ◊ „[...] au inscris G. C. shi I. eseuri B. transformare.” R.l. 18 XI 86 p. 5 (din transforma; DEX alte sensuri DN3)

transformare f. 1. trecerea dela o forma la alta: transformarea omidei in fluture; 2. fig. schimbare completa de caracter.

straformare sf vz transformare

transformatziune sf vz transformatzie

*transformatziúne f. (lat. transformátio ónis). Actziunea de a transforma. SHi átzie dar ob. áre.

!transformáre (transfor/transfor) s. f. g.d. art. transformắrii; pl. transformắri

transformáre s. f. (sil. mf. trans) formare

TRANSFORMÁRE s. 1. devenire dezvoltare evolutzie modificare prefacere schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare metamorfoza modificare prefacere preschimbare schimbare (rar) stramutare (inv. shi pop.) mutare prefacatura schimbatura (reg.) straformare (inv.) modificatzie preobrajenie stramutatura transformatzie (fig.) rasturnare. (A suferit o adanca ~.) 3. modificare prefacere prelucrare refacere schimbare. (~ unui text.) 4. (FON.) modificare prefacere schimbare trecere. (~ lui „l” intervocalic in „r” in elementele romaneshti de origine latina.) 5. (FON.) modificare prefacere schimbare tratament. (~ labialelor.)

TRANSFORMARE s. 1. devenire dezvoltare evolutzie modificare prefacere schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare metamorfoza modificare prefacere preschimbare schimbare (rar) stramutare (inv. shi pop.) mutare prefacatura schimbatura (reg.) straformare (inv.) modificatzie preobrajenie stramutatura transformatzie (fig.) rasturnare. (A suferit o adinca ~.) 3. modificare prefacere prelucrare refacere schimbare. (~ unui text.) 4. (FON.) modificare prefacere schimbare trecere. (~ lui „l” intervocalic in „r” in elementele romaneshti de origine latina.) 5. (FON.) modificare prefacere schimbare tratament. (~ labialelor.)

TRANSFORMÁRE s. f. (< transformá < fr. transformer cf. lat. transformare): schimbare (prefacere) a formei a infatzisharii a aspectului sau a contzinutului a valorii unei partzi de vorbire sau de propozitzie a unei propozitzii sau a vorbirii in general. Se poate vorbi astfel despre t. unei parti de propozitzie intro propozitzie corespunzatoare shi invers despre t. unei propozitzii intro parte de propozitzie corespunzatoare; despre t. unei propozitzii simple intro propozitzie dezvoltata shi invers despre t. unei propozitzii dezvoltate intro propozitzie simpla; despre t. vorbirii directe dialogate in vorbire indirecta shi invers despre t. vorbirii indirecte in vorbire directa etc. Uneori t. presupune atat schimbarea unor trasaturi cat shi pastrarea altora. In unele cazuri ea are in vedere dezvoltarea sau restrangerea unitatzilor. Termen folosit shi in sintagma exercitziu de t. (v. exercítziu). In gramatica generativa t. este o operatzie care leaga lantzul structurii de adancime de lantzul structurii de suprafatza; prin ea se ajunge de la contzinutul mesajului intentzionat la un enuntz real.