INNOÍRE innoiri s. f. Actziunea de a (se) innoi shi rezultatul ei. 1. Refacere reparare. V. restaurare. Innoirea fatzadei unei case. 2. Fig. Transformare prefacere regenerare. Sustzinea sus shi tare k trebuiesc innoiri care nu le poate realiza decit el. VORNIC P. 103. Aceshti cirtitori de la orashe se pun impotriva innoirii se pun impotriva democratziei. SADOVEANU E. 29. 3. Repetare. Innoirea unor promisiuni.