INNOÍ innoiesc vb. IV. 1. Tranz. (Privitor la un obiect) A face din nou a face (k) nou (inlocuind sau reparind ce era vechi uzat); a reface a repara a drege. V. restaura. A innoit casa de nici no mai cunoshti. ♦ A pune un lucru nou in locul altuia vechi; a schimba a primeni. A innoi parcul de mashini. A innoi garderoba. ▭ Innoi de mai multe ori vinul din oala. SADOVEANU O. I 48. ♦ Refl. A se imbraca cu ceva nou; ashi face haine noi. Sa ne cirpim k nu putem tot sa ne innoim. PANN P. V. III 71. 2. Intranz. A creshte din nou a se reface. Am umblat multa vreme pe mirishti prin mlashtini... apoi am dat de finetze cosite care innoia otava. SADOVEANU O. I 361. ♦ Refl. Fig. A se improspata a se regenera a se preface a se transforma a se redeshtepta. SHo da o ploaie cu soare Nuielile sa senmoaie Frunza sa li senverzeasca Dragostea sa se innoiasca. BIBICESCU P. P. 65. 3. Tranz. (Privitor la o actziune un document etc.) A face inca o data a repeta; a prelungi valabilitatea. Primeshti atzi innoi marturisirile? NEGRUZZI S. III 341. Costantin Basarab urcinduse pe tron la 1655 innoi hrisovul lui Mateivv. impotriva grecilor shi a dezrobirii monastirilor. BALCESCU O. I 70. ◊ Refl. A fost un ris pe toate tonurile care trei zile sa innoit la fiecare masa. SADOVEANU O. VI 294.