incrucishare sf [At: IONESCUMUSCEL TZES. 46 / Pl: ~shari / E: incrucisha] 1 Ashezare in forma de cruce Si: incrucishat¹ (1). 2 Punere a bratzelor in forma de cruce pe piept Si: incrucishat¹ (2). 3 SHedere cu picioarele incrucishate Si: incrucishat¹ (3). 45 Ramanere in inactivitate (in semn de protest) Si: incrucishat¹ (45). 6 Atitudine de indiferentza Si: incrucishat¹ (6). 7 Incepere a unei lupte Si: incrucishat¹ (7). 8 Privire plina de rautate Si: incrucishat¹ (8). 9 Strabism convergent Si: incrucishat¹ (9). 10 Schimbare de priviri intre doua persoane Si: incrucishat¹ (10). 11 Intalnire a doua persoane venind din directzii opuse Si: incrucishat¹ (11). 12 Intersectare a drumurilor Si: incrucishat¹ (12). 13 (Fig) Contracarare a unei actziuni Si: incrucishat¹ (13). 14 Imperechere a diferite soiuri de plante sau specii de animale pentru a obtzine urmashi cu insushiri superioare Si: incrucishat¹ (14). 15 (Inv; fig) Amestec. 16 (Inv) Schitzare a semnului crucii Si: incrucishat¹ (16). 17 Inlemnire de uimire Si: incrucishat¹ (17). 18 (Frr) Navigare in larg pentru supravegherea liniilor maritime de comunicatzie Si: incrucishat¹ (18). 19 (Pgn) Navigare. 20 (Lin) Contact prelungit intre doua limbi care se influentzeaza reciproc.

INCRUCISHÁRE incrucishari s. f. Actziunea de a (se) incrucisha shi rezultatul ei. 1. Ashezare impreunare imbinare crucisha a mai multor lucruri. Incrucisharea fiarelor. ▭ Lanul de orz se implinise shi cu greu i se mai putea deosebi incrucisharea rindurilor. MIHALE O. 454. ♦ Locul unde se incrucisheaza doua drumuri linii etc.; intretaiere. Rotzile pocneau tot mai des peste incrucishari treceau de pe o linie pe alta cu o sigurantza mashinala. REBREANU R. I 13. Ai observat incrucisharea ulitzelor in mijlocul satului? id. ib. 75. 2. (Biol.) Impreunare imperechere (de obicei artificiala) de animale sau de plante (cu scopul ameliorarii rasei). Pentru obtzinerea unei productzii mai mari de carne shi grasime se va aplica pe o scara larga metoda incrucisharii artificiale. SCINTEIA 1953 nr. 2859. Oamenii ishi faceau vizite shi ishi admirau unii altora micile fapturi intraripate. Faceau intre ei schimburi. Ishi imprumutau porumbitza pentru incrucishare. PAS Z. I 129. 3. (Lingv.) Schimbarea formei unui cuvint sau a structurii unei expresii in urma confuziei create cu un cuvint sau cu o expresie asemanatoare (k forma sau k sens); contaminare. Constructzia «haine de gata» e rezultatul incrucisharii intre «haine gata» shi «haine de comanda». ♦ Influentzare reciproca a doua limbi aflate in contact indelungat shi de pe urma careia una din limbi iese de obicei invingatoare impuninduse in dauna celeilalte care dispare treptat. Incrucisharea nu da o noua o a treia limba ci mentzine una dintre limbi mentzine structura ei gramaticala shi fondul ei principal de cuvinte shi i da posibilitatea sa se dezvolte potrivit legilor ei interne de dezvoltare. STALIN PROBL. LINGV. 27. I. V. Stalin a aratat k din incrucisharile cu alte limbi vocabularul limbii ruse nu a slabit ci sa intarit intotdeauna. MACREA F. 18.

incrucisha [At: TEODORESCU P. P. 562 / Pzi: ~shez / E: in + crucish] 12 vtr A (se) asheza crucish Si: a (se) incruci (45). 3 vt A pune bratzele unul peste altul in forma de cruce pe piept. 4 vt A asheza picioarele turceshte. 56 vt (Ie) Ashi ~ bratzele A sta inactiv (in semn de protest). 7 vt (Iae) A avea o atitudine de indiferentza. 8 vt (Ie) A ~ sabiile A se duela. 9 vr (Pex; iae) A incepe lupta. 1011 vr (SHfg; d. ochi privire) A se uita (crucish sau) cu rautate la cineva. 12 vrr (D. drumuri) A se intersecta. 13 vrr (D. persoane) A trece unul pe langa altul venind din directzii diferite. 14 vt (Fig) A contracara. 15 vt A imperechea specii diferite de animale sau de plante pentru a obtzine urmashi cu insushiri superioare. 16 vt (Inv; fig) A amesteca. 17 vr (Inv) A face semnul crucii. 18 vr (Fig) A inlemni de mirare. 19 vi (Frm; d. nave) A naviga in larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicatzie. 20 vi (Pgn) A naviga. 21 vt (Ie) Ashi ~ privirile A se privi unul pe celalalt.

INCRUCISHÁ incrucishez vb. I. 1. Tranz. A pune a asheza crucish. Altele pinze lua Pe ierburi K lentindea Pe cimpuri Lencrucisha. TEODORESCU P. P. 552. ♦ (Cu privire la miini) A impreuna (pe piept); (cu privire la picioare) a asheza crucish unul peste altul. Incrucisheaza minile dupa obicei ishi drege glasul shi spune cu smerenie. CREANGA A. 95. ◊ Expr. A incrucisha bratzele (pe piept) = a sta in inactivitate a privi pasiv la activitatea altora la desfashurarea evenimentelor. In loc sa incrucisham bratzele pe piept... sa ne facem mai bine datoria. SADOVEANU O. VI 440. A incrucisha miinile pe piept v. mina. 2. Refl. reciproc. (Despre fiintze sau obiecte in mishcare) A se intilni venind din directzii diferite. Macar k erau multzi se cunoshteau aproape totzi intre ei fiindca se salutau cind se incrucishau trasurile. PAS Z. I 238. Te shtiu eshti un student la Institut Ne intilnim pe strada neam vazut Nencrucisham in orice zi in cale SHtiu toate drumurile vietzii tale. D. BOTEZ F. S. 11. Trei zile dea rindul sencrucishara deasupra batrinului fluviu ucigatoarele ghiulele. D. ZAMFIRESCU R. 189. ◊ Fig. Glasurile se incrucishau deveneau din ce in ce mai grabite. C. PETRESCU S. 150. Pe batatura din fatza circiumii se incrucishau toate veshtile shi zvonurile. REBREANU R. II 172. Gindurile i se incrucishau co iutzeala fulgeratoare. BART E. 22. ♦ (Despre cai de comunicatzie) A se intretaia. Cum nu cunoashtetzi dumneavoastra drumul se poate intimpla sa ratacitzi k potecile se taie shi se incrucisheaza intre ele de nu le mai dai de capat. HOGASH M. N. 153. ◊ Tranz. Drumul spre Amara incrucisha shoseaua judetzeana. REBREANU R. I 70. ♦ (Despre sabii) A se lovi una de alta in timpul luptei. Sabiile incepura a se incrucisha. EMINESCU N. 124. ◊ Tranz. Lancile shincrucisheaza privind armia din vai. EMINESCU O. IV 137. 3. Intranz. (Mar.; frantzuzism despre nave) A naviga in larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicatzie; p. ext. a naviga. Siluetele maretze ale unor pacheboturi se vor ivi in zare shi mii de barci cu pinze vor incrucisha pe deasupra valurilor acum singuratice shi pustii. BOGZA V. J. 8. 4. Tranz. (Biol.) A uni a impreuna specii diferite de animale sau de plante pentru a obtzine urmashi care sa intruneasca insushiri ale ambelor specii. 5. Refl. (Lingv.; despre doua limbi) A se influentza reciproc in cursul unui contact indelungat.

A INCRUCISHÁ ~éz tranz. 1) A pune crucish; a asheza in forma de cruce. ◊ ~ sabiile a incepe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face sa procreeze obtzinand un hibrid cu calitatzi superioare; a hibridiza. ~ diverse rase de animale. [Sil. incru] /in + crucish

A SE INCRUCISHÁ ma ~éz intranz. 1) (despre drumuri linii etc.) A veni din directzii diferite intalninduse intrun punct; a se intretaia; a se intersecta. 2) (despre fiintze sau obiecte in mishcare) A trece prin acelashi loc venind in intampinare shi continuandushi drumul in directzii opuse; a se intalni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influentza reciproc in urma unui contact dand nashtere unui idiom amestecat. /in + crucish

incrucishà v. 1. a pune crucish: a incrucisha bratzele; 2. a merge crucish: drumurile se incrucishau.

incrucishéz v. tr. (d. crucish). Pun crucish: incrucishez bratzele. V. intr. Merg crucish explorez cimpu marea: vapoarele incrucishaŭ. V. refl. Ma pun is ashezat crucish: drumurile se incrucisheaza.

incrucisháre s. f. g.d. art. incrucishắrii; pl. incrucishắri

incrucisháre s. f. g.d. art. incrucisharii; pl. incrucishari

incrucishare pl. incrucishari

incrucishá (a ~) vb. ind. prez. 3 incrucisheáza 1 pl. incrucishắm; conj. prez. 3 sa incrucishéze; ger. incrucishand

incrucishá vb. ind. prez. 1 sg. incrucishéz 3 sg. shi pl. incrucisheáza 1 pl. incrucisham; conj. prez. 3 sg. shi pl. incrucishéze; ger. incrucishand

INCRUCISHÁRE s. 1. v. intretaiere. 2. (concr.) v. raspantie. 3. v. corcire.

INCRUCISHARE s. 1. interferentza intersectare intretaiere. (~ de linii.) 2. (concr.) intersectzie intretaiere rascruce raspintie (pop.) cruce furcadrumului. (La ~ unui drum.) 3. amestecare corcire. (~ unor rase de animale.)

INCRUCISHÁ vb. 1. v. intretaia. 2. (inv.) a cruci. (Ishi ~ picioarele.) 3. v. imperechea. 4. (BIOL.) (rar) a metisa (reg.) a mistritza. (A ~ diverse rase de animale.) 5. v. corci.

INCRUCISHA vb. 1. a se interfera a se intersecta a se intretaia (rar) a se strataia a se taia. (Liniile se ~.) 2. (inv.) a cruci. (Ishi ~ picioarele.) 3. a (se) goni a (se) imperechea a (se) impreuna (pop.) a (se) catzeli a (se) insotzi (reg.) a (se) pui. (Sint animale care se ~.) 4. (rar) a metisa (reg.) a mistritza. (A ~ diverse rase de animale.) 5. a se amesteca a se corci. (Doua specii de plante se pot ~.)

incrucishare 1. Inversare de scurta durata a registrului (1) vocilor (2) apropiate [ex. linia melodica a sopranului (2) trece dedesubtul celei a alto(5)ului sau a celei a basului (III 1) urca deasupra liniei melodice a tenorului (2)]. 2. Executzia la un instr. cu claviatura* cu mana stanga peste mana dreapta intrun registru mai inalt decat cel obishnuit (indicatzie abrev. s. m.) sau invers cu mana dreapta peste mana stanga intrun registru mai jos (indicatzie abrev. d. m.). 3. Dispunerea coardelor* (ex. la pianina) pentru a permite amplasarea lor pe o lungime mai mare intrun spatziu restrans.

INCRUCISHÁRE s. f. (< incrucishá < in + crucish + a): proces indelungat de contact activ de amestec intre doua limbi care se termina de obicei prin victoria uneia dintre ele shi disparitzia treptata a celeilalte cu asimilarea unor elemente de vocabular din limba invinsa de catre limba invingatoare. Limba romana este un rezultat al i. dintre limba latina (care a ieshit invingatoare) cu limba getodaca (tracodaca) ce deshi invinsa a lasat in vocabularul latinei orientale din Dacia un anumit numar de termeni.

INCRUCISHÁRE (< incrucisha) s. f. Loc de intretaiere a doua sau a mai multor cai de comunicatzie a doua sau a mai multor conducte etc.; intersectzie. ◊ (TEHN.) Inima de i. = element al unui schimbator de cale situat la intersectzia a doua shine avand rolul de ghidare a materialului rulant pe linie directa sau abatuta.