contaminare sf [At: JAR E. ap. DA ms / Pl: ~nari / E: contamina] 1 Molipsire. 2 (Lin) Contaminatzie (2).

CONTAMINÁRE contaminari s. f. Actziunea de a contamina. 1. Contagiune molipsire. 2. (Lingv.) Incrucishare. Prin contaminare din expresiile «a se avinta» shi «ashi lua vint» sa format expresia improprie «ashi lua avint».

CONTAMINÁRE s.f. Actziunea de a (se) contamina shi rezultatul ei. ♦ (Lingv.) Contaminatzie. [< contamina].

CONTAMINÁRE ~ari f. 1) v. A CONTAMINA. 2) Contopire a doua cuvinte sau constructzii gramaticale datorita asemanarii lor semantice. /v. a contamina

contamináre s. f. g.d. art. contaminắrii; pl. contaminắri

contamináre s. f. g.d. art. contaminarii; pl. contaminari

CONTAMINÁRE s. v. molipsire.

CONTAMINARE s. (MED.) contagiune infectare infectzie molipsire (rar) molipseala (inv.) smreduire. (Agentzi de ~.)

CONTAMINÁRE s. f. (< contaminá < fr. contaminer cf. it. lat. contaminare „a se amesteca”): v. contaminátzie.

CONTAMINARE (< fr. contamination ; cf. lat. contaminare a amesteca) Procedeu intilnit in compozitzia creatziilor populare care datorita circulatziei orale sufera procesul contaminarii adica al imbinarii a doua poezii cu teme asemanatoare sau al folosirii unor grupuri de versuri in poezii cu teme situatzii diferite. Pe contaminare se bazeaza indeosebi crearea variantelor in productziile folclorice (numeroasele variante ale Mioritzei). Ex. Ce te legeni plopule Fara ploaie fara vint Cu virful tot la pamint? devine intro varianta: Ce te clatini bradule Fara boare fara vint Cu frunza pinan pamint? (Poezie populara)

CONTAMINÁRE (< fr. lat.) s. f. 1. Actziunea de a (se) contamina shi rezultatul ei; infectare molipsire contagiune. ◊ C. radioactiva = patrundere a unei substantze radioactive intrun mediu sau intrun organ viu (animal sau vegetal) consecutiva unei explozii nucleare sau accidentelor produse in instalatziile de utilizeaza asemenea substantze. 2. Modificare a formei unui cuvint sau a unei constructzii gramaticale sub influentza altor cuvinte sau constructzii asemanatoare. 3. Imbinare a doua sau a mai multe texte sau fragmente de texte din care rezulta o opera noua. Utilizata k procedeu stilistic in vederea obtzinerii unor efecte comice. Apare shi in unele specii folclorice (descintecele sint frecvent contaminate cu blesteme).