CONTAGIÚNE contagiuni s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul direct sau indirect; molipsire contaminare. ♦ (Inv.) Epidemie molima. [Pr.: giu] Din fr. contagion lat. contagio onis.

contagiune sf [At: IBRAILEANU SP. CR. 238 / P: ~giu~ / Pl: ~ni / E: fr contagion lat contagio onis] 1 Contaminare (1). 2 (Inv) Epidemie.

CONTAGIÚNE contagiuni s. f. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire contaminare. ♦ (Inv.) Epidemie molima. [Pr.: giu] Din fr. contagion lat. contagio onis.

CONTAGIÚNE contagiuni s. f. 1. Transmitere a unei boli de la un om la altul; molipsire contaminare. Contagiunea era asha de primejdioasa incit cel mai mic contact cu o casa molipsita ducea moartea intro familie intreaga shi violentza era asha de mare incit un om lovit de ciuma era un om mort. GHICA S. 29. 2. (Invechit) Epidemie molima. Cioclii cind treceau pe linga o casa bogata nu lipseau de a arunca zdrentze rupte de la ciumatzi k sa raspindeasca contagiunea. GHICA S. A. 56. Pronuntzat: giu.

CONTAGIÚNE s.f. Molipsire contaminare contagiu. [Cf. fr. contagion it. contagione lat. contagio contact].

CONTAGIÚNE s. f. 1. contaminare; contagiu. 2. (fig.) influentza daunatoare (asupra unui grup de oameni). (< fr. contagion lat. contagio)

CONTAGIÚNE ~i f. Transmitere a unei boli prin contact direct sau printrun agent intermediar. [Sil. giu] /<fr. contagion lat. contagio ~onis

contagiune f. 1. comunicarea unei boale prin contact; 2. fig.4 se zice de toate lucrurile rele cari se comunica prin frecventare sau prin exemplu: evitatzi contagiunea vitziului.

*contagiúne f. (lat. contágio ónis). Molipsire transmiterea boaleĭ pin contact. Fig. Contagiunea vitziuluĭ.

contagiúne (giu) s. f. g.d. art. contagiúnii; pl. contagiúni

contagiúne s. f. (sil. giu) g.d. art. contagiúnii; pl. contagiúni

contagiune (iu)

contagiune.

CONTAGIÚNE s. 1. v. molipsire. 2. v. epidemie.

CONTAGIÚNE s. v. epidemie molima.

CONTAGIUNE s. (MED.) contaminare infectare infectzie molipsire (rar) molipseala (inv.) smreduire. (Agentzi de ~.)

contagiune s. v. EPIDEMIE. MOLIMA.

CONTAGIÚNE (< fr. lat.) s. f. 1. Transmitere a unei infectzii de la un organism la altul fie direct prin contact nemijlocit intre organismul receptiv shi sursa de infectzie fie indirect prin intermediul unor factori animatzi (oameni animale inclusiv insecte) sau neanimatzi (alimente apa obiectepurtatoare de microbi). 2. Transmitere involuntara a unor manifestari psihice la alte persoane corespunzator unor tendintze normale de imitatzie shi sugestie caracteristice indivizilor umani care se manifesta curent in viatza de grup (c. risului c. panicii c. euforica etc.).