3 definiții pentru contagiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contágiu sn [At: MAIORESCU, CR. I, 138 / P: ~gi-u / Pl: ~ii / E: lat contagium] (Ltî) Contagiune (1).
CONTÁGIU s.n. (Latinism) Contagiune. [Pron. -giu. / cf. it. contagio, lat. contagium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTÁGIU s. n. contagiune. (< lat. contagium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: contagiu
contagiu substantiv neutru
| substantiv neutru (N54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)