inchinare sf [At: VARLAAM C. 335/2 / Pl: ~nari / E: inchina] 1 Aplecare spre pamant Si: inchinat¹ (1) inclinare. 2 (Ivr) Adapostire. 3 (Ivr) Odihna. 4 Manifestare a evlaviei catre divinitate prin practici religioase specifice fiecarui cult Si: inchinat¹ (4) (inv) inchinaciune (1) inchinatura (1). 5 Schitzare a semnului crucii de catre creshtini Si: inchinat¹ (4) (inv) inchinaciune (2) inchinatura (2). 6 Rugare. 7 (Ccr) Rugaciune. 8 Adorare. 9 (Ccr) Devotament. 10 Consacrare. 11 Invocare prin rugaciuni a ajutorului ceresc impotriva unui spirit necurat Si: inchinat¹ (10) (inv) inchinaciune (8) inchinatura (8). 12 Aplecare in fatza cuiva in semn de devotament Si: inchinat¹ (11) (inv) inchinaciune (9) inchinatura (9). 13 Aplecare in fatza cuiva in semn de supunere Si: inchinat¹ (12) (inv) inchinaciune inchinatura (10). 14 Declarare a supunerii Si: inchinat¹ (13) (inv) inchinaciune (11) inchinatura (11). 15 (Ccr) Supunere. 16 Capitulare. 17 Subjugare. 18 Recunoashtere a suzeranitatzii cuiva Si: inchinat¹ (17) (inv) inchinaciune (15) inchinatura (15). 19 Acceptare a vasalitatzii Si: inchinat¹ (18) (inv) inchinaciune (16) inchinatura (16). 20 (Nob) Asfintzit al unui astru Si: inchinat¹ (19). 21 Predare a unui lucru in semn de supunere Si: inchinat¹ (20). 22 Predare a unei persoane k prizonier Si: inchinat¹ (21). 23 Predare a unei cetatzi Si: inchinat¹ (22) (inv) inchinaciune (17) inchinatura (17). 24 Semnare a capitularii unei tzari Si: inchinat¹ (23) (inv) inchinaciune (18) inchinatura (18). 2526 Aplecare (a capului) inaintea cuiva in semn de afectziune reverentza salut Si: inchinat¹ (2425) (inv) inchinaciune (1920) inchinatura (1920). 27 Transmitere de salutari cuiva Si: inchinat¹ (26). 28 Mishcare a capului in semn de aprobare Si: inchinat¹ (27). 29 Aprobare. 30 Salutare. 31 Acceptare. 32 Convingere de adevarul unei idei combatute anterior Si: inchinat¹ (31). 33 Infatzishare inaintea cuiva cu daruri sau cu oferte Si: inchinat¹ (32) (inv) inchinaciune (21) inchinatura (21). 34 Oferta. 35 Dedicatzie. 36 (Inv) Lasare prin testament Si: inchinat¹ (35). 37 (Inv) Renuntzare la o slujba Si: inchinat¹ (36). 38 Subordonare a unei manastiri altei manastiri sau unei patriarhii Si: inchinat¹ (37). 39 Ridicare a paharului plin ciocnindul cu paharul altor comeseni shi facand o urare Si: inchinat¹ (38) (inv) inchinaciune (22) inchinatura (22). 40 Ofranda. 41 Toast. 42 (Pex) Chefuire.

INCHINÁRE inchinari s. f. Actziunea de a (se) inchina shi rezultatul ei. 1. Sentiment de evlavie concretizat prin rugi catre divinitate; rugaciune. Ducind in inimi cintec shinchinare Calatoresc in sfint convoi pioshii. CERNA P. 35. Sa teapuci de plugarit Tocman zi de sarbatoare Tocman timp de inchinare? ALECSANDRI P. P. 169. 2. Semn de respect catre cineva adesea manifestat printro plecaciune. Motzoc cind te intreaba raspunde cunchinare. ALECSANDRI T. II 79. ♦ (Invechit) Supunere predare capitulare. Despre partea inchinarii insa doamne sa ne iertzi. EMINESCU O. I 146. 3. Dedicatzie. Juni ostashi ai tzarii mele... Vin acum... sa vaduc o inchinare. ALECSANDRI O. 247. 4. Ciocnire a paharelor cu vin etc. insotzita de o urare. V. toast. Se intorcea de la inchinari de pahare. SADOVEANU P. S. 48. Alecu Ruset dadu a se intzelege mai mult printre inchinari citeva lucruri. id. Z. C. 186.

inchinare f. actziunea de a (se) inchina: 1. consacratziune dedicatziune; 2. salutare respectuoasa; 3. supunere; inchinarea tzarii; 4. fig. smerenie: Motzoc cand te ’ntreaba raspunde cu inchinare AL.

inchináre f. pl. arĭ. Actziunea de a saŭ de a te inchina.

INCHINÁ inchín vb. I. 1. Refl. Ashi manifesta evlavia fatza de divinitate prin practici religioase specifice fiecarui cult. ♦ (In Biserica creshtina) Ashi face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. Refl. A se inclina (sau ashi pleca numai capul) inaintea cuiva in semn de respect de devotament de afectziune sau k simplu salut. ♦ Intranz. A ridica paharul plin in sanatatea cuiva sau in cinstea unui eveniment. 3. Refl. (Inv.) A recunoashte suzeranitatea unui senior; a accepta sa devina vasal. ◊ Expr. (Tranz.) A inchina armele (sau steagul) = a capitula. 4. Tranz. (Inv.) A darui cuiva ceva in semn de evlavie de supunere de recunoshtintza. ◊ Expr. A inchina o manastire = a subordona o manastire altei manastiri straine sau unei patriarhii. ♦ A face o ofranda. 5. Tranz. A consacra. ♦ A dedica. 6. A accepta punctul de vedere al altcuiva. Lat. inclinare.

inchina [At: COD. VOR. 25/11 / V: (inv) china / Pzi: inchin / E: ml inclinare] 12 vtr A (se) apleca spre pamant Si: a (se) inclina. 3 vr (Ivr) A se adaposti. 4 vr (Ivr) A se odihni. 5 vr Ashi manifesta evlavia catre divinitate prin practici religioase specifice fiecarui cult. 6 vr (In biserica creshtina) Ashi face semnul crucii. 7 vr (Pex) A se ruga. 8 vtf A face pe cineva sa se roage. 9 vt A invoca prin rugaciuni ajutorul ceresc impotriva unui spirit necurat. 10 vr A se pleca inaintea cuiva in semn de devotament. 11 vr (Pex) A se devota. 12 vr (Ie) A se ~ pantecului A fi gurmand. 13 vt A consacra. 14 vr (Ie) A se ~ dracului A se devota practicilor necreshtine. 15 vt (Ie) A ~ pe cineva dracului A se dezinteresa de cineva. 16 vr (Ics) ~nate dracului pana cei trece podul In mare primejdie te foloseshti de ajutorul oricui. 17 vr A se pleca in senin de supunere. 18 vr (Pex) A se supune. 19 vr A face declaratzii de supunere. 20 vr (Pex) A capitula. 21 vr A recunoashte suzeranitatea cuiva. 22 vr A accepta sa devina vasal. 23 vi (Nob) A asfintzi. 24 vt A preda ceva in semn de supunere. 25 vt (Ivr) A preda pe cineva k prizonier. 26 vt (Inv; ie) A ~ cuiva o cetate A preda o cetate in semn de supunere. 27 vt (Ie) A ~ cuiva o tzara sau cheile tzarii A face declaratzii de supunere in numele tzarii. 28 vt (Ie) A ~ armele sau steagul A capitula. 29 vt (Fig; ie) A ~ steagul A muri. 3031 vr (A se apleca sau) ashi apleca numai capul inaintea cuiva in semn de afectziune reverentza salut. 32 vr (Pex) A da buna ziua Si: a saluta. 33 vr Ashi lua ramas bun. 34 vr (Inv; ie) Ma ~ de sanatate A transmite cuiva salutari. 35 vr A da din cap in semn de aprobare. 36 vr (Pex) A aproba. 37 vr A accepta. 38 vr A se lasa convins. 39 vr A se da batut. 40 vr (Udp „cu”) A se infatzisha inaintea cuiva cu daruri sau cu oferte. 41 vt (Pex) A oferi. 42 vt A dedica. 43 vt (Inv) A lasa ceva prin testament. 44 vt (Inv) A renuntza la o slujba. 45 vt (Inv; ie) A ~ o manastire A subordona o manastire altei manastiri sau unei patriarhii. 46 vt (Inv) A face o ofranda. 4748 vti A ridica paharul plin ciocnindul cu paharul altor comeseni shi a bea (facand o urare) Si: a toasta. 49 vi (Pex) A bea. 50 vi A chefui.

INCHINÁ inchín vb. I. 1. Refl. Ashi manifesta evlavia catre divinitate prin practici religioase specifice fiecarui cult. ♦ (In biserica creshtina) Ashi face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. Refl. A se pleca (sau ashi pleca numai capul) inaintea cuiva in semn de respect de devotament de afectziune sau k simplu salut. ♦ Intranz. A ridica paharul plin ciocnindul cu paharul celorlaltzi comeseni shi a bea (facand o urare). 3. Refl. (Inv.) A recunoashte suzeranitatea cuiva; a accepta sa devina vasal. ◊ Expr. (Tranz.) A inchina armele (sau steagul) = a capitula. 4. Tranz. (Inv.) A darui cuiva ceva in semn de evlavie de supunere de recunoshtintza. ◊ Expr. A inchina o manastire = a subordona o manastire altei manastiri straine sau unei patriarhii. ♦ A face o ofranda. 5. Tranz. A consacra. ♦ A dedica. Lat. inclinare.

INCHINÁ inchín vb. I. 1. Refl. Ashi manifesta evlavia catre divinitate prin practici religioase specifice fiecarui cult; (prin restrictzie in legatura cu biserica creshtina) ashi face semnul crucii shi uneori a se ruga. Unii ridicau tot incet mina la frunte shi se inchinau. DUMITRIU N. 156. Creshtinii trebuiau sa sascunda prin beciuri k sa se poatanchina in legea lor. VLAHUTZA O. A. II 117. Sa inchinat fiecare sub candela lui. CARAGIALE O. III 97. Sami fac cruce sa manchin. ALECSANDRI P. P. 90. ◊ (Cu compliniri la dativ sau introduse prin prep. «la» shi aratind obiectul inchinarii) Cind am pornit la drum... Eu nu mam inchinat nici domnului nici dracului. BENIUC V. 13. Sa inchinat pe la icoane. NEGRUZZI S. I 148. 2. Refl. (Complinit uneori prin «cu plecaciune»; astazi complinirea este numai ironica) Ashi pleca inaintea cuiva tot corpul (v. prosterna) sau numai partea de sus (v. inclina) sau numai capul (in semn de respect de devotament de afectziune sau de simplu salut); formula de salut obishnuita altadata in scrisori. Se inchina spre oamenii coloniei shi se departa. SADOVEANU P. M. 30. AbuHasan... cu palma stinga la piept sanchinat prea plecat [catre calif] shi apoi a baut tot pinan fund dintro sorbitura. CARAGIALE P. 130. Crishmaritza cea frumoasa luind paharul se inchina la totzi cu sanatate rizindui ochii. CREANGA A. 97. Ma duc sa manchin cu plecaciune la domnul ispravnic shi la toata sindrofia. RUSSO O. 145. ◊ (Glumetz) SHi pe masamparateasca sareun greier crainic sprinten Ridicat in doua labe sanchinat batind din pinten. EMINESCU O. I 87. ◊ Fig. Toporashi ce se inchina gingashelor lacrimioare. ALECSANDRI P. A. 125. 3. Refl. (Invechit shi arhaizant) A recunoashte suzeranitatea cuiva a accepta sa devii vasal. Viteazul voievod ni sa inchinat jurindune credintza. CARAGIALE O. III 92. Am venit sa mi tenchini Sa nu schimb a ta coroana intro ramura de spini. EMINESCU O. I 146. Viu satzi cer povatza daca nui mai bine Turcilor Moldova dastazi sa senchine? BOLINTINEANU O. 58. ♦ Tranz. A lasa in voia unei dominatzii straine a preda. Lui Tomsha al meu dushman sa inchinatzi cetatea? ALECSANDRI T. II 188. Spune k inchinam cetatea cu tocmeala sa ne lesa slobozi. NEGRUZZI S. I 173. ◊ Expr. A inchina armele (sau steagul) = a capitula. Oastea lui Ieremia inchina armele lui Mihai. ISPIRESCU M. V. 47. (Refl.) Luni trecutau dupa luni SHia fost de veste lumea plina K steagul turcului senchina. COSHBUC P. I 99. ♦ A accepta punctul de vedere al altuia a se lasa convins a se pleca a ceda. Cum? tu Spancioc om tinar cu mintea luminata Tenchini la vorbe proaste din timpi de altadata? ALECSANDRI T. II 74. 4. Tranz. (Invechit) A darui cuiva ceva (in semn de evlavie de supunere de recunoshtintza). Au intrat la boieri shi iau inchinat vinatul. SBIERA P. 68. A inchinat toata averea sa manastirii Neamtzului. CREANGA A. 21. ♦ Fig. A aduce ofranda. Colonchina idolatrul nentzelesul for de lemne. EMINESCU O. IV 111. ◊ Expr. (In trecut) A inchina o manastire = a subordona o manastire din tzara cu toata averea ei jurisdictziei unei manastiri din Orientul ortodox. 5. Tranz. A dedica. Scriitorul a devenit un reprezentant al norodului ishi inchina binelui obshtesc talentul shi opera; ishi indeplineshte armonios menirea sa pe Pamint. SADOVEANU E. 197. Noi avem in veacul nostru acel soi ciudat de barzi Carencearca prin poeme sa devie cumularzi Inchinind ale lor versuri la puternici la cucoane. EMINESCU O. I 137. ♦ (In legatura cu activitatzi politicosociale) A consacra. Organizarea odihnei oamenilor muncii a acelora careshi inchina toate fortzele luptei pentru construirea socialismului este o sarcina de mare raspundere. SCINTEIA 1953 nr. 2682. 6. Intranz. A ridica un pahar plin cu vin etc. (ciocnindul cu paharul celorlaltzi comeseni) shi a bea facind o urare. V. cinsti (3) toasta. Cu paharul plin in mini... El anchinat SHia zis: Cit mac e prin livezi Atitzia ani la miri urez! COSHBUC P. I 59. Atit de mult a inchinat Incit pe loc a ramas lat. ALECSANDRI T. 304. Boierii inchinau shi urau pre domn cu vivate zgomotoase. NEGRUZZI S. I 151. Trei cupe de vin ash bea... La nime nash inchina. JARNÍKBIRSEANU D. 137; ◊ Tranz. Boieri! pentru Moldova paharul meu inchin. ALECSANDRI T. II 82. Voi betzi shi mincatzi Pahar inchinatzi. TEODORESCU P. P. 25. (Neobishnuit cu privire la vin) Nohaii lucreaza pamintul... shi inchina vin k shi noi. SADOVEANU N. P. 254.

A INCHINÁ inchín 1. tranz. 1) ist. (cetatzi tzari tzinuturi etc.) A preda (unei puteri straine) in semn de supunere. 2) pop. A aduce in dar; a darui. 3) fam. (bauturi alcoolice) A consuma pentru ashi face placere; a cinsti. ~ in sanatatea cuiva. 4) (opere de arta) A destina printro dedicatzie; a consacra; a dedica. ~ cuiva o poezie. 2. intranz. pop.A consuma alcool; a cinsti. /<lat. inclinare

A SE INCHINÁ ma inchín intranz. 1) rel. A manifesta o atitudine de evlavie fatza de o divinitate. 2) fig. A manifesta o atitudine de recunoashtere a superioritatzii sau puterii cuiva; a se pleca; a se smeri. 3) A face o plecaciune ushoara (in semn de salut sau de respect). /<lat. inclinare

inchinà v. (activ) 1. a pleca in jos a inclina: oshtirea a inchinat steagul; 2. a supune a face tributar: cu temeiuri bune tzara sa ’nchinam BOL.; 3. a harazi a consacra: a inchinat toata averea sa manastirii Neamtzului CR.; 4. a dedica: a inchina o carte cuiva; 5. a bea in sanatatea cuiva: pentru Moldova paharul meu inchin AL. ║ (neutru) 1. a saluta cu plecaciune: s’a inchinat pana la pamant; 2. a adora a se ruga a se prosterna: Nilul alb carui se ’nchina un cumplit negru popor AL.; 3. fig. a se increde orbeshtze: te’nchini la vorbe proaste din timpi de altadata? AL. [Lat. INCLINARE].

inchín a á v. tr. (lat. inclino áre; it. inchinare pv. enclinar vfr. encliner. V. de shi inclin). Aplec inclin: a inchina steagu (fig. „a te preda”). Dedic consacru harazesc: a inchina averea ta unuĭ spital a inchina o biserica unuĭ sfint (care devine patronu eĭ) o carte unuĭ om ilustru. Beaŭ in sanatatea cuĭva ridic un toast: a inchina in (saŭ intru) sanatatea cuĭva. Fig. Predaŭ fac tributar: SHtefan cel Mare murind neavind incredere in veciniĭ creshtinĭ ĭa sfatuit pe Moldovenĭ sa inchine tzara Turcilor. V. refl. Salut cu plecacĭune: s’a inchinat luĭ (saŭ la el) shi a ĭeshit. Ador ma prostern: oameniĭ se inchina luĭ Dumnezeŭ la icoane (fig.) avaru se inchina banilor. Imĭ fac spun rugacĭunea catre Dumnezeŭ: el se inchina dimineatza shi seara.

inchináre s. f. g.d. art. inchinắrii; pl. inchinắri

inchináre s. f. g.d. art. inchinarii; pl. inchinari

inchiná (a ~) vb. ind. prez. 3 inchína

inchiná vb. ind. prez. 1 sg. inchín 3 sg. shi pl. inchína

INCHINÁRE s. 1. v. rugaciune. 2. v. prosternare. 3. v. consacrare. 4. dedicatzie. (A scris o ~ pe o carte.)

INCHINÁRE s. v. capitulare predare.

INCHINARE s. 1. (BIS.) inchinaciune ruga rugaciune (inv. shi reg.) ocinash (inv.) molitva rugare rugaminte. (Mergea la ~.) 2. inclinare plecare prosternare (rar) prosternatzie. (~ adinca a cuiva in fatza unei persoane.) 3. consacrare dedicare destinare devotare. (~ vietzii sale unei cauze nobile.) 4. dedicatzie. (A scris o ~ pe o carte.)

inchinare s. v. CAPITULARE. PREDARE.

INCHINÁ vb. 1. v. ruga. 2. v. prosterna. 3. v. ploconi. 4. v. preda. 5. a preda. (Au ~ cetatea.) 6. v. consacra. 7. v. dedica. 8. v. toasta. 9. a cinsti. (A ~ un pahar cu cineva.) 10. v. ciocni.

INCHINÁ vb. v. apleca atarna capitula cadea cobori culca curba inclina incovoia indoi lasa pleca preda.

inchina vb. v. APLECA. ATIRNA. CAPITULA. CADEA. COBORI. CULCA. CURBA. INCLINA. INCOVOIA. INDOI LASA. PLECA. PREDA.

INCHINA vb. 1. (BIS.) a se ruga (reg.) a (se) sineca. (Toata ziua se ~.) 2. a se inclina a se pleca a se prosterna. (Se ~ adinc in fatza lui.) 3. a se ploconi (rar) a se temeni. (Nu te mai ~ atita in fatza lui!) 4. a se pleca a se preda a se supune (inv.) a se cuceri a se paradosi a se supleca. (Sau ~ inamicului.) 5. a preda. (Au ~ cetatea.) 6. a (se) consacra a (se) darui a (se) dedica a (se) destina a (se) devota a (se) harazi (rar) a (se) aplica (inv.) a (se) deda a (se) meni a (se) pridadi a (se) sherbi (grecism inv.) a (se) afierosi. (SHia ~ intreaga viatza binelui obshtesc.) 7. a (se) consacra a (se) dedica. (A ~ o carte cuiva.) 8. a toasta. (A ~ in numele lor.) 9. a cinsti. (A ~ un pahar cu cineva.) 10. a ciocni. (~ paharele unul dupa altul.)

inchiná (inchín inchinát) vb. 1. A inclina a apleca. 2. (Refl.) A se pleca. 3. (Refl.) A face o reverentza. 4. (Refl.) A se supune a capitula a se declara invins. 5. (Refl.) Ashi face semnul crucii. 6. (Refl.) A se dedica a se consacra. 7. (Refl.) A face o ofranda. 8. (Inv.) A intemeia shi inzestra o biserica cedind administrarea ei altui lacash religios de rang mai mare. 9. A dedica. 10. A ridica paharul ciocnindul cu paharul altora shi a bea facind o urare a toasta. 11. A supune. Mr. (i)ncl’in (i)ncl’inare megl. ancl’in. Lat. inclināre (Pushcariu 818; CandreaDens. 848; REW 4359; DAR) cf. it. (in)chinare prov. (en)clinar fr. encliner cat. enclinar „a saluta”. Pentru semantism cf. ex. gr. shi sl. aduse de DAR. Este dublet al lui inclina „a inclina” < fr. incliner. Der. inclinat adj. (inclinat; dedicat pelegrin); inchinator adj. (adorator); inchinator s. m. (varietate de shoim Falco tinnunculus); inchinacios adj. (fatzarnic bigot); inchinatura s. f. (inv. adoratzie); inchinaciune s. f. (reverentza; adoratzie; cult; supunere; salut; toast) care poate proveni din lat. inclinātiōnem (Pushcariu 819) cf. mr. ncl’inatzune megl. (a)ncl’inatzuni. Din rom. provine mag. entyinál (Edelspacher 13).

inchináre inchinari s. f. Actziunea de a (se) inchina shi rezultatul ei. 1. Actul shi forma de ascultare shi de supunere totala shi smerita unei puteri spirituale; rugaciune. ♦ Semn de respect catre cineva constand adesea dintro plecaciune. 2. Subordonare a unei mri altei mri. ♦ Dedicatzie. Din inchina.