dedicatzie sf [At: MAIOR I. B. 147/17 / V: ~iune / Pl: ~i / E: it dedicazione lat dedicatio onis] 12 Text scris de catre autor pentru cineva pe o carte in semn (de omagiu sau) de afectziune Si: (inv) dedicare (1112) dedicatza (12). 3 (Pex) Omagiu adus cuiva de catre un autor prin opera sa Si: harazire ofranda. 45 Text scris de cineva cuiva spre amintire (pe un obiect daruit sau) intrun album. 6 (Ivr) Sfintzire a unei biserici a unui templu etc.

DEDICÁTZIE dedicatzii s. f. Text omagial scris pentru cineva pe o carte (mai rar pe o pagina de album pe un obiect de arta pe o fotografie) in semn de afectziune. [Poezia] o gasim inregistrata sub dedicatzia la Maria. MACEDONSKI O. IV 10. Varianta: dedicatziune (pronuntzat tziu) (EMINESCU N. 45) s. f.

DEDICÁTZIE s.f. 1. Parte a unei balade in care se face invocatzia sau adresarea catre cel caruia i se dedica lucrarea. 2. Text scris k omagiu pentru cineva pe o carte pe un album etc. [Gen. iei var. dedicatziune s.f. / cf. lat. dedicatio it. dedicazione fr. dédication].

DEDICÁTZIE s. f. 1. parte a unei balade in care se face invocatzia sau adresarea catre cel caruia i se dedica. 2. text scris k omagiu pentru cineva pe o carte pe un album fotografie etc. (< lat. dedicatio it. dedicazione)

DEDICÁTZIE ~i f. 1) v. A DEDICA. 2) Inscriptzie omagiala facuta pe o carte sau pe o opera de arta. [Art. dedicatzia; G.D. dedicatziei; Sil. tzie] /<lat. dedicatio ~onis

dedicatziune sf vz dedicatzie

DEDICATZIÚNE s.f. v. dedicatie.

dedicatzi(un)e f. omagiu facut de autor cu opera sa.

*dedicatziúne f. (lat. dedicátio ónis). Actziunea de a dedica. Omagiŭ facut de un autor cu opera luĭ. SHi átzie. V. prinos.

dedicátzie (tzie) s. f. art. dedicátzia (tzia) g.d. art. dedicátziei; pl. dedicátzii art. dedicátziile (tzii)

dedicátzie s. f. (sil. tzie) art. dedicátzia (sil. tzia) g.d. art. dedicátziei; pl. dedicátzii art. dedicátziile (sil. tzii)

dedicatzie

DEDICÁTZIE s. inchinare. (O ~ scrisa pe o carte.)

DEDICATZIE s. inchinare. (O ~ scrisa pe o carte.)