INCHINÁRE inchinari s. f. Actziunea de a (se) inchina shi rezultatul ei. 1. Sentiment de evlavie concretizat prin rugi catre divinitate; rugaciune. Ducind in inimi cintec shinchinare Calatoresc in sfint convoi pioshii. CERNA P. 35. Sa teapuci de plugarit Tocman zi de sarbatoare Tocman timp de inchinare? ALECSANDRI P. P. 169. 2. Semn de respect catre cineva adesea manifestat printro plecaciune. Motzoc cind te intreaba raspunde cunchinare. ALECSANDRI T. II 79. ♦ (Invechit) Supunere predare capitulare. Despre partea inchinarii insa doamne sa ne iertzi. EMINESCU O. I 146. 3. Dedicatzie. Juni ostashi ai tzarii mele... Vin acum... sa vaduc o inchinare. ALECSANDRI O. 247. 4. Ciocnire a paharelor cu vin etc. insotzita de o urare. V. toast. Se intorcea de la inchinari de pahare. SADOVEANU P. S. 48. Alecu Ruset dadu a se intzelege mai mult printre inchinari citeva lucruri. id. Z. C. 186.