ruga² vt [At: ALR I 1207/343 / Pzi: 3 ruga / E: rug¹] (Reg) A intzepa.

ruga¹ [At: COD. VOR. 2/10 / Pzi: rog 4 (inv) shi rogam / Grz: rugand (inv) rogand / Imt: roagate (inv) rogite / E: ml rogare] 12 vrt(a) (Folosit in formulele de politetze) A cere staruitor un serviciu o favoare indeplinirea unei dorintze etc. Vz implora. 34 vtr (Ie) A ~ (pe cineva sau a se ~ cuiva) pe totzi Dumnezeii (sau cu Dumnezeu cu cerul shi pamantul) A cere foarte insistent. 5 A dori (1). 6 (Ie) Ashi ~ moartea Ashi dori moartea. 7 (Ie) Ai ~ (cuiva) moartea (sau paharul mortzii) A dori (cuiva) moartea. 89 vrt (In practicile religioase; numele divinitatzii invocate este in dativ sau mai rar introdus prin prepozitzia „de” sau „la” inv. „catre” „spre”) A spune o rugaciune (1) Si: a se inchina a invoca. 10 vi (Irg; ie) Ai ~ (cuiva) de sanatate A face rugaciune pentru sanatatea cuiva. 11 vr A cere cuiva voie de a face ceva. 12 vr (Ie) Ma rog (shi diminutival cu sens hipocoristic sau ironic ma rogel ma rogutza) Formula intrebuintzata k element incidental fara legatura directa cu restul frazei (avand uneori o nuantza concesiva de nerabdare de nervozitate etc.).

RUGÁ rog vb. I. 1. Tranz. A se adresa cuiva cerindui staruitor indeplinirea unei dorintze un serviciu. V. implora. Te rog sami dai bani de cheltuiala. CREANGA P. 184. Team ruga mari ruga Sami trimitzi prin cineva Cei mai mindrun valea ta. EMINESCU O. I 149. Eu am venit cu dta precum mai rugat. ALECSANDRI T. I 90. Da te rog sa nu portzi flori Nici sa mi tempodobeshti Nici la joc sa nu porneshti. JARNÍKBIRSEANU D. 149. ◊ Expr. (Rar) A ruga (pe cineva) de totzi dumnezeii (sau cu dumnezeu) = a cere foarte insistent (ceva de la cineva). HarapAlb incepe ai spune toate cu deamanuntul shi o roaga de totzi dumnezeii k sai deie ajutor. CREANGA P. 271. Hei Anitza crishmaritza Eu te rog cu dumnezeu Nui spune unde shed eu. SHEZ. IV 8. Te rog sau rogute formula de politetze cu care te adresezi cuiva cind i ceri un serviciu; fii bun fii amabil. Spunemi te rog cit este ceasul. ▭ Lasama rogute sa ma duc. ISPIRESCU L. 14. Ashi ruga moartea = ashi dori moartea. Ai ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). Cite flori de pe departe Toatemi roaga mie moarte. JARNÍKBIRSEANU D. 189. ◊ (Invechit shi regional; obiectul rugamintzii e introdus prin prep. «de») A rugato de conac preste noapte. RETEGANUL P. IV 40. ◊ Refl. Pe la portzi domneshti nam fost milog. Nam shtiut shi nu pot sa ma rog. BENIUC V. 10. De doua zile tot vreau sa ma rog la mata shi ma tzinea asha un fel de rushine. C. PETRESCU R. DR. 80. SHin genunchi ingenuncheai SHi de maica ma rugai. JARNÍKBIRSEANU D. 187. ◊ (Invechit shi regional; obiectul rugamintzii e introdus prin prep. «de») Incearca sa se roage de iertare. RETEGANUL P. III 30. ♦ A adresa o invitatzie a pofti. Socrul roagan capul mesei sa pofteasca sa se puna Nunul mare mindrul soare shi pe nuna mindra luna. EMINESCU O. I 85. Ne roaga sa nu bem indata fiind inca prea infierbintatzi. ALECSANDRI O. P. 350. 2. Refl. (In practicile religioase; numele persoanei invocate este in dativ sau mai rar introdus prin prep. «de» sau «la») A face o rugaciune a invoca divinitatea. Din cind in cind ma gindeam shi la dumnezeu ma rugam asha cum fac soldatzii pe front. SAHIA N. 79. Se ruga lui dumnezeu cu credintza. ISPIRESCU L. 28. Moi ruga la Precista. JARNÍKBIRSEANU D. 60. ◊ (Scopul rugaciunii este introdus prin prep. «pentru») Puneam cartzile in ghiozdan ne rugam pentru «minte invatzatura shi sanatate parintzi shi profesori» sho tuleam la poarca la arshice shi la zmeu. DELAVRANCEA H. TUD. 43. ◊ Tranz. (Complementul indica persoana invocata) In suflet ei rugau pe dumnezeu. ISPIRESCU L. 25. 3. Refl. A cere voie ingaduintza cuiva (sa faca ceva). Din zari un tinar calator Sosind peacolo sa rugat sa bea din cana lor. COSHBUC P. I 281. ◊ Expr. Ma rog formula intrebuintzata mai mult sub forma unei propozitzii incidentale fara legatura directa cu restul frazei. Ma rog vorbeshte din carte nai cei face! CARAGIALE S. 8. Altzii carau altzii durau cirezi ma rog claca dracului era. CREANGA P. 158. Da cinei ma rog turcul ist calare? ALECSANDRI T. 342.

A RUGÁ rog tranz. (persoane) A solicita printro adresare politicoasa sau umila. ◊ Te rog (frumos)! se spune k formula de politetze cand cineva se adreseaza unei persoane cerandui un serviciu. ~ (pe cineva) de totzi dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Ma rog se spune cand vorbitorul lasa o hotarare la discretzia interlocutorului sau. /<lat. rogare

A SE RUGÁ ma rog intranz. 1) A solicita manifestand un interes personal deosebit. ◊ Ma rog matale te rog cu multa insistentza. 2) (in credintzele religioase) A face o rugaciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu. * ~ cu cerul shi cu pamantul a se ruga cu o staruintza deosebita. /<lat. rogare

rugà v. 1. a cere cu respect cu umilintza: te rog sa ma iertzi; 2. a implora divinitatea; 3. a face rugaciuni: Domnului sa ne rugam. [Lat. ROGARE].

rog a ruga v. tr. (lat. rõgare it. rogare vfr. rouver pv. sp. pg. rogar. Roaga sa roage. V. a ab de shi prorog). Chem in ajutor cu umilintza vorbind de Dumnezeŭ: lam rugat pe Dumnezeŭ. Cer cu umilintza saŭ cu insistentza: m’a rugat sa vin. V. refl. (k vsl. moliti sen). Ma inchin: ma rog luĭ Dumnezeŭ. Cer solicit: m’am rugat de el sa ma ajute. Te rog va rog formula de politetza de invitare shi chear de amenintzare uneorĭ: te rog sa ĭeshĭ! Ma rog te rog te intreb: ma rog dar asta ceĭ?

rugá (a ~) vb. ind. prez. 3 roága

rugá vb. ind. prez. 1 sg. rog 3 sg. shi pl. roága

RUGÁ vb. 1. (inv.) a cerca. (La ~ sai faca un serviciu.) 2. a invita a pofti a solicita. (Il ~ sa intre.) 3. (BIS.) a se inchina (reg.) a (se) sineca. (Toata ziua se ~.)

RUGA vb. 1. (inv.) a cerca. (La ~ sai faca un serviciu.) 2. a invita a pofti a solicita. (Il ~ sa intre.) 3. (BIS.) a se inchina (reg.) a (se) sineca. (Toata ziua se ~.)

rugá (róg rugát) vb. 1. A implora. 2. A cere a solicita. 3. A invita. Mr. megl. istr. rog. Lat. rǒgāre (Pushcariu 1472; REW 7361; Densusianu GS II 310) cf. it. rogare prov. cat. sp. port. rogar v. fr. rover. Der. ruga s. f. (rugaciune implorare; petitzie cerere; Trans. Olt. hram; Mold. Trans. cruce troitza); rugaciune (megl. rugaciuni) s. f. (inchinare ruga) probabil direct din lat. rǒgātiōnem (Pushcariu 1479; REW 7362) cf. prov. roazó fr. rovaison port. pogações; rugaminte (megl. rugamint) s. n. (ruga cerere) probabil pl. n. de la rugamint interpretat k sing. f. cf. incaltzaminte (dupa Pushcariu 1480 direct din lat. rǒgāmentum); rugator adj. (care cere). Din rom. provine sas. rugan vb.

ROGUTE Ionitza razesh mold. 1781 < vb. a ruga.

a se ruga cu cerul shi pamantul (de cineva) expr. a implora (pe cineva).