RUGÁ rog vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva staruitor indeplinirea unei dorintze un serviciu o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de totzi dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogute) formula de politetze cu care te adresezi cuiva cand i ceri ceva; fii bun fii amabil. Ashi ruga moartea = ashi dori moartea. Ai ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti a invita. 2. Refl. (In practicile religioase) A face o rugaciune a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau ingaduintza de a face ceva. ◊ Expr. Ma rog formula intrebuintzata k element incidental fara legatura cu restul frazei insemnand uneori „daca vrei cum vrei”. Lat. rogare.