Definitzia cu ID-ul 507096:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rugá (róg rugát) vb. 1. A implora. 2. A cere a solicita. 3. A invita. Mr. megl. istr. rog. Lat. rǒgāre (Pushcariu 1472; REW 7361; Densusianu GS II 310) cf. it. rogare prov. cat. sp. port. rogar v. fr. rover. Der. ruga s. f. (rugaciune implorare; petitzie cerere; Trans. Olt. hram; Mold. Trans. cruce troitza); rugaciune (megl. rugaciuni) s. f. (inchinare ruga) probabil direct din lat. rǒgātiōnem (Pushcariu 1479; REW 7362) cf. prov. roazó fr. rovaison port. pogações; rugaminte (megl. rugamint) s. n. (ruga cerere) probabil pl. n. de la rugamint interpretat k sing. f. cf. incaltzaminte (dupa Pushcariu 1480 direct din lat. rǒgāmentum); rugator adj. (care cere). Din rom. provine sas. rugan vb.