inclina¹ vt [At: COSTINESCU / Pzi: inclin / E: in + clin¹] (Trs; nob) A pune clini¹ (5) la o camasha la o haina.

inclina² [At: ALECSANDRI T. 1514 / V: in~ / Pzi: inclin / E: fr incliner lat inclinare] 12 vtr Ashi modifica pozitzia prin deplasarea partzii superioare in jos sau intro parte Si: a (se) apleca. 3 vr A face o plecaciune k forma de salut Si: a (se) pleca a se inchina. 4 vr (Fig; d. soare stele etc.) A cobori spre asfintzit Si: a apune a scadea. 5 vr (D. zi) A se apropia de sfarshit. 6 vr (Fig) A se declara de acord cu cineva din convingere sau din respect de frica etc. Si: a accepta a admite. 7 vi (Fig) A fi dispus sa... 8 vi (Fig; udp „de”) A se simtzi atras a avea vocatzie pentru ceva Si: a (se) apleca. 9 vr (Inv; nob) A lua pe cineva pe langa sine. 10 vrr (Inv; fig; udp „cu”) A avea legaturi de dragoste cu cineva. 11 vr (Reg; udp „cu”) A se intovarashi.

INCLINÁ inclín vb.I. 1. Refl. A se indoi ushor (spre pamint in jos) a se pleca. V. incovoia. Poate vream k sa fiu umbra poate vream sa fiu lumina... Sau o floare ce pe tzarmuri de piraie se inclina. MACEDONSKI O. I 71. El in bratze prinde fata peste fatza i senclina. EMINESCU O. I 79. Copilitza se inclina K o floare de gradina. ALECSANDRI P. P. 206. ◊ Tranz. Dima shi Fomete au inclinat capetele shi au tacut atzintindushi ochii asupra pamintului. GALAN Z. R. 30. ♦ A se pleca in fatza cuiva in semn de salut de admiratzie sau de devotament. V. inchina. Tudor shi Birnova se inclinara cu ochii plini de admiratzie neprefacuta. SADOVEANU O. VII 83. Vei saluta trecatorii... Te inclini pina la pamint. SAHIA N. 102. Strainun calei se inclina SHi pe genunchi cade cu dor. ALECSANDRI P. III 334. 2. Tranz. A apleca un corp ai da o pozitzie aplecata a mari inclinatzia unui corp. ♦ Refl. Fig. (Despre soare) A se cobori (catre asfintzit); (p. ext. despre zi) a se apropia de sfirshit. Ceasul e in deseara shi ziua se inclina! GALACTION O. I 34. Soarele se inclina. C. PETRESCU S. 178. Soarele cam binishor Sanclinat catre sfintzite. COSHBUC P. II 127. 3. Refl. Fig. A se lasa convins a admite a aproba a accepta a se inchina. Ma inclin in fatza argumentelor tale. 4. Intranz. Fig. (Urmat de o completiva indirecta) A fi dispus sa... Inclin sa cred k e sincer. ▭ Cu atit mai putzin era inclinat sa guste in acele imprejurari maretzia peisajului. VORNIC P. 188. ♦ A avea inclinatzie a simtzi vocatzie atractzie (pentru o disciplina o meserie etc.). Inclina spre inginerie. 5. Refl. reciproc. Fig. (Invechit) A avea legaturi de dragoste cu cineva. Oh cit eram de linishtita pina a nu ma inclina cu tine. FILIMON C. 103. Lasa toate ce avea shi se inclina cu un ibovnic. GORJAN H. II 121.

INCLINÁ vb. I. tr. refl. A (se) apleca (in jos sau intro parte); a (se) indoi. ♦ refl. A se pleca in fatza cuiva a se ploconi. ♦ refl. (Fig.) A fi convins a se convinge. ♦ (Fig.) intr. A fi dispus sa... [p. i. inclín 36 na var. inclina vb. I. / < fr. incliner cf. lat. it. inclinare].

INCLINÁ vb. I. tr. refl. a (se) apleca (in jos sau intro parte); a (se) indoi. II. refl. 1. a se pleca in fatza cuiva. 2. (fig.) a fi convins a se convinge. III. intr. (fig.) a fi dispus sa... ◊ a se simtzi atras de ceva. (< fr. /s’/incliner lat. inclinare)

A INCLINÁ inclín 1. tranz. A face sa se incline; a apleca. 2. intranz. fig. A simtzi atractzie predispozitzie (pentru ceva). ~ spre muzica.[Sil. incli] /<fr. incliner lat. inclinare

A SE INCLINÁ ma inclín intranz. 1) Ashi schimba pozitzia normala lasanduse pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o pozitzie oblica; a se apleca. 3) fig. (despre ashtri) A se lasa spre orizont; a asfintzi; a apune; a declina; a cobori; a scapata. Soarele inclina spre asfintzit. 4) v. A SE INCHINA. /<fr. incliner lat. inclinare

inclinà v. 1. a pune in piezish a indrepta in jos: a inclina capul; 2. a fi aplecat: acest plan inclina; 3. a avea aplecarea sau dispozitziunea: a inclina la pace; 4. ashi indoi corpul a se prosterna: se inclina inaintea lui Dumnezeu.

inclina v vz inclina²

INCLINÁ vb. I. v. inclina.

*inclín a á v. tr. (lat. inclino áre. V. inchin). Plec aplec: a inclina capu. V. intr. Is aplecat: acest zid inclina spre nord. Fig. Am aplicatziune tind: acest copil inclina spre muzica. V. refl. Ma inchin ma aplec: ma inclin inaintea luĭ Dumnezeŭ.

incliná (a ~) vb. ind. prez. 3 inclína

incliná vb. ind. prez. 1 sg. inclín 3 sg. shi pl. inclína

inclin.

INCLINÁ vb. 1. apleca. 2. v. povarni. 3. v. stramba. 4. v. prosterna.

INCLINÁ vb. v. apune asfintzi cobori disparea pieri pleca.

INCLINA vb. 1. a (se) apleca a atirna a cadea a (se) cobori a (se) culca a (se) curba a (se) incovoia a (se) indoi a (se) lasa a (se) pleca (inv. shi pop.) a (se) povedi (reg.) a (se) poligni (inv.) a (se) inchina. (Crengile se ~ de rod.) 2. a (se) apleca a (se) lasa a (se) pleca a (se) povirni a (se) pravali (pop. shi fam.) a (se) hii. (Casa sa ~ peo parte.) 3. a (se) apleca a (se) lasa a (se) strimba (pop. shi fam.) a (se) hii (reg.) a (se) sholdi. (Stilpul de telegraf sa ~.) 4. a se inchina a se pleca a se prosterna. (Se ~ adinc in fatza lui.)

A (se) inclina ≠ a (se) indrepta

incliná inclín vb. I (reg.) a pune clini la o camasha.