RUGACIÚNE rugaciuni s. f. Incercare personala de a intra in contact direct cu divinitatea; cerere multzumire sau lauda adresata de credincioshi divinitatzii; ruga (2). ♦ (Rar) Rugaminte insistentza ruga (1). Lat. rogatio onis.

rugaciune sf [At: COD.VOR. 136/4 / Pl: ~ni (inv) ~ / E: ml rogatio onis] 1 (Asr) Rugaminte (1). 2 Cerere (multzumire sau lauda) adresata de credincioshi divinitatzii Si: inchinare ruga¹ (2) (inv) rugare (3) rugaminte (2) molitva (irg) ocinash (ivr) molenie. 3 (Ilv) A face (inv a da a aduce) ~ (sau ~ ni) sau ashi face ~a a fi in ~ a sta la ~ A se ruga¹ (7).

RUGACIÚNE rugaciuni s. f. Cerere multzumire sau lauda adresata de credincioshi divinitatzii; ruga (2). ♦ (Rar) Rugaminte insistentza ruga (1). Lat. rogatio onis.

RUGACIÚNE rugaciuni s. f. 1. Cerere (multzumire sau lauda) adresata de credincioshi divinitatzii (oral sau in minte liber sau dupa text). Se savirshesc rugaciunile shi praznicul acesta spre a cere milostivire de la dumnezeu. SADOVEANU E. 96. Facura rugaciune mare catre Mahomet al lor. ISPIRESCU M. V. 32. Induplecata de rugaciunile imparatesei ingenuncheate pleoapele icoanei reci se umezira. EMINESCU N. 4. ◊ (Poetic) Valea larga se umplu pina la marginile de deasupra ale muntzilor sai de glasul sfint al rugaciunii shi al pacii. HOGASH M. N. 133. Stelele albe sunau in aeriane coarde rugaciunea universului. EMINESCU N. 67. ◊ Expr. A fi in rugaciune = a se ruga a se inchina. SHtefan al Moldovei Daniel i spune Sa ashtepteafara! Sint in rugaciune. BOLINTINEANU O. 58. 2. (Rar) Rugaminte insistenta. Toate rugaciunile celor trei femei... nau fost in stare sai potoleasca dorul parintzilor. ISPIRESCU L. 9.

RUGACIÚNE ~i f. Adresare a credincioshilor catre Dumnezeu Maica Domnului etc. Mergea zilnic la ~. /<lat. rogatio ~onis

rugaciune f. 1. cerere facuta cu umilintza; 2. implorarea gratziei divine. [Lat. ROGATIONEM].

rugacĭúne f. (lat. rogatio ónis pv. roazo vfr. rouvaison. V. de shi prorogatziune). Cerere umilita catre Dumnezeŭ.

rugaciúne s. f. g.d. art. rugaciúnii; pl. rugaciúni

rugaciúne s. f. g.d. art. rugaciúnii; pl. rugaciúni

RUGACIÚNE s. 1. (BIS.) inchinare inchinaciune ruga (inv. shi reg.) ocinash (inv.) molitva rugare rugaminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. v. rugaminte.

RUGACIUNE s. 1. (BIS.) inchinare inchinaciune ruga (inv. shi reg.) ocinash (inv.) molitva rugare rugaminte. (Mergea zilnic la ~.) 2. ruga rugaminte (pop.) rugare (inv.) regea regealic. (Vreau satzi fac o ~.)

rugaciúne rugaciuni s. f. 1. Cerere multzumire sau lauda adresata de credincioshi lui Dumnezeu (oral sau in gand) simbol al marturisirii de credintza de iubire de nadejde shi de dependentza catre Dumnezeu. ◊ Rugaciunea domneasca = ruga inchinare; molitva; (inv.) ocinash molenie; „Tatal nostru...” (Mat. 6 913) cea mai cuprinzatoare rugaciune. Este insotzita de acte shi forme externe; insemnarea cu sfanta cruce ingenunchere matanii prosternare etc. ◊ Rugaciunea lui Manase v. Manase. ◊ Loc. vb. A face (sau inv. a aduce) rugaciune (sau rugaciuni) sau ashi face rugaciunea a fi in (sau a sta la) rugaciune = a se ruga a se inchina. 2. (Rar) Rugaminte. Din lat. rogatio onis.