RUGACIÚNE rugaciuni s. f. 1. Cerere (multzumire sau lauda) adresata de credincioshi divinitatzii (oral sau in minte liber sau dupa text). Se savirshesc rugaciunile shi praznicul acesta spre a cere milostivire de la dumnezeu. SADOVEANU E. 96. Facura rugaciune mare catre Mahomet al lor. ISPIRESCU M. V. 32. Induplecata de rugaciunile imparatesei ingenuncheate pleoapele icoanei reci se umezira. EMINESCU N. 4. ◊ (Poetic) Valea larga se umplu pina la marginile de deasupra ale muntzilor sai de glasul sfint al rugaciunii shi al pacii. HOGASH M. N. 133. Stelele albe sunau in aeriane coarde rugaciunea universului. EMINESCU N. 67. ◊ Expr. A fi in rugaciune = a se ruga a se inchina. SHtefan al Moldovei Daniel i spune Sa ashtepteafara! Sint in rugaciune. BOLINTINEANU O. 58. 2. (Rar) Rugaminte insistenta. Toate rugaciunile celor trei femei... nau fost in stare sai potoleasca dorul parintzilor. ISPIRESCU L. 9.