rugaminte sf [At: VARLAAM C. 253 / V: (inv) ~mant sn ~mente / Pl: ~ntzi (inv) / E: ruga¹ + ~{a)mant] 1 Cerere (staruitoare) pentru a obtzine ceva Si: rugare (1) ruga¹ (1) rugaciune (1) (inv) regea regealac Vz reprezentatzie. 2 Rugaciune (2).

RUGAMÍNTE rugamintzi s. f. Cerere adresata cuiva (in mod staruitor). Staruieshte pe linga dinsul cu rugaminte k ai sal indupleci. CREANGA P. 191. Pl. shi: rugaminte (ODOBESCU S. I 87).

RUGAMÍNTE ~tzi f. Cerere politicoasa (adresata unei persoane) de a face un serviciu sau de a indeplini o dorintza. O ~ arzatoare. [G.D. rugamintzii] /ruga + suf. ~aminte

rugaminte f. rugaciune staruitoare catre cineva. [Lat. ROGAMENTA].

rugamínte f. pl. tzĭ (pl. d. inuzatu rugamint lat. rogamentum). Cerere umilita saŭ politicoasa adresata cuĭva. V. rugare.

rugamínte s. f. g.d. art. rugamíntzii; pl. rugamíntzi

rugamínte s. f. g.d. art. rugamíntzii; pl. rugamíntzi

RUGAMÍNTE s. 1. ruga rugaciune (pop.) rugare (inv.) regea regealac. (Vreau satzi fac o ~.) 2. cerere doleantza solicitare (inv.) regea regealac. (O ~ arzatoare.) 3. v. cerere.

RUGAMÍNTE s. v. inchinare inchinaciune ruga rugaciune.

RUGAMINTE s. 1. ruga rugaciune (pop.) rugare (inv.) regea regealic. (Vreau satzi fac o ~.) 2. cerere doleantza solicitare (inv.) regea regealic. (O ~ arzatoare.) 3. apel cerere. (A ascultat ~ lui.)

rugaminte s. v. INCHINARE. INCHINACIUNE. RUGA. RUGACIUNE.

NEC TEMPORA PERDE PRECANTO (lat.) nutzi pierde vremea cu rugamintzi Ovidiu „Metamorphoseon libri” XI 286. Cu aceste cuvinte regele trac Ceyx ofera ospitalitatea sa eroului Peleu in virtutea descendentzei sale divine shi a faimei sale. Mod de atzi oferi serviciile cu bunavointza.