ruga¹ sf [At: PSALT HUR. 2^V/18 / Pl: rugi (inv) ruge / E: pvb ruga] 1 Rugaminte (1). 2 Rugaciune (2). 3 (Reg; is) ~ga cea mare Rugaciune (2) facuta cand in casa e cineva grav bolnav. 4 (Ilv) A face (sau a da a aduce) ~ sau ashi face ~a a fi in ~ a sta la (sau inv cu spre) ~ A se ruga (6). 5 (Trs; mpl) Serviciu religios in timpul paresimilor Si: priveghere (ipp) denie (4). 6 (Trs; Mar) Capela 7 (Mar; Trs) Biserica (1). 8 (Mar; Trs) Manastire. 9 (Trs; Ban) Troitza. 10 (Reg) Serbare a patronului unei biserici creshtine Si: hram (2). 11 (Reg; pex) Patronul unei biserici Si: hram (1). 12 SHezatoare. 13 (Reg; ie) A se duce ~ A se duce vestea.

ruga² sf vz rug¹

RÚGA rugi s. f. 1. Rugaminte implorare. Vin cu ruga in cuvinte shi cu lacrami in priviri Sa ma iertzi k voiei tale am ieshit cumpotriviri. EFTIMIU I. 21. Doi vinetzi ochi in suflet ma sageata... Sa fie numai o parere oare? Mi sa parut cami povesteau o ruga. IOSIF P. 19. Eal opreshten loc cu ochii shi co mult smerita ruga. EMINESCU O. I 80. 2. Rugaciune. Ruga mea e fara cuvinte SHi cintul doamne mie fara glas. ARGHEZI V. 48. Erau ocari in larma lunaticei orhestre SHi ruga arzatoare in tainicul ei zvon. TOPIRCEANU B. 38. Te rog sotzie iubita fa o ruga umilita pentru sufletzelul meu. MARIAN I. 21. Precum se urca tamiian sus Naltzase rugami pina la tine. HELIADE O. I 110. 3. (Transilv.) Cruce sau troitza ridicata la marginea satului. Linga Ripitza este o ruga linga ruga este o fintina. SLAVICI O. I 68. 4. (Transilv.) Serbarea patronului unei biserici sau manastiri; p. ext. tirg care are loc cu acest prilej.

RÚGA ~i f. 1) v. RUGAMINTE. 2) v. RUGACIUNE. /v. a ruga

ruga f. 1. rugaciune: sa ’naltze la cer o sfanta ruga AL.; 2. Tr. sarbatoare pentru hramul bisericii. [Abstras din rugà].

rúga f. pl. ĭ (d. rog a ruga). Rugacĭune catre Dumnezeŭ. Rugaminte: mĭa fost ruga in zadar. Vest. Icoana saŭ cruce (troitza) pusa pe la raspintiĭ p. inchinare. Trans. Hram sarbatoarea hramuluĭ. Ban. Meh. Hatzeg. (rTP. 1 105; BSG. 1937 59). Nedeĭe mic bilcĭ shi hora.

rúga s. f. g.d. art. rúgii; pl. rugi

rúga s. f. g.d. art. rúgii; pl. rugi

RÚGA s. 1. v. rugaminte. 2. v. rugaciune.

RÚGA s. v. cruce denie hram troitza.

RUGA s. 1. rugaciune rugaminte (pop.) rugare (inv.) regea regealic. (Vrea sai faca o ~.) 2. (BIS.) inchinare inchinaciune rugaciune (inv. shi reg.) ocinash (inv.) molitva rugare rugaminte. (Mergea zilnic la ~.)

ruga s. v. CRUCE. DENIE. HRAM. TROITZA.

rúga rugi s.f. Rugaciune: „Doamne asculta ruga mea!” (Farcash 2009). Din ruga (< lat. rogare) (Scriban DEX MDA).