10 definitzii pentru implorare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
IMPLORÁRE implorari s. f. Actziunea de a implora shi rezultatul ei; imploratzie rugaminte cerere insistenta fierbinte disperata. V. implora.
implorare sf [At: CALINESCU E. O. I 76 / Pl: ~rari / E: implora] 1 Rugaminte adresata cuiva cu umilintza Si: implorat1 (1) imploratzie (1). 2 Rugaminte staruitoare insistenta Si: implorat1 (2) imploratzie (2). 3 Chemare in ajutor Si: implorat1 (3) imploratzie (3). 4 Cerere insistenta cu lacrimi adresata unui superior Si: implorat1 (4) imploratzie (4). 5 Cerere a milei divinitatzii Si: implorat1 (5) imploratzie (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IMPLORÁRE implorari s. f. Actziunea de a implora shi rezultatul ei; imploratzie rugaminte cerere staruitoare fierbinte desperata. V. implora.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
IMPLORÁRE s. f. Actziunea de a implora; rugaminte cerere insistenta. Glasul lui tremura de o implorare sfiicioasa. VLAHUTZA O. A. III 122.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IMPLORÁRE s.f. Actziunea de a implora shi rezultatul ei; imploratzie. [< implora].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IMPLORÁRE ~ari f. 1) v. A IMPLORA. 2) Rugaminte cerere staruitoare. /v. a implora
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
*imploratziúne f. (lat. imploratio ónis). Actziunea de a plinge. SHi atzie shi áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
imploráre s. f. g.d. art. implorắrii; pl. implorắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
imploráre s. f. g.d. art. implorarii; pl. implorari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
IMPLORÁRE s. imploratzie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
implorare, implorarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a implora shi rezultatul ei; cerere insistenta fierbinte disperata. DEX '09 DLRLC DNsinonime: cerere imploratzie rugaminte
- Glasul lui tremura de o implorare sfiicioasa. VLAHUTZA O. A. III 122. DLRLC
-
etimologie:
- implora DEX '09 DEX '98 DN